„Principalul pericol al inteligenței artificiale constă în excesul de atenție pe care o merită oamenii din jurul nostru”, afirmă câștigător al Premiului Prințul de Asturias pentru Cercetare Științifică din 2005. Damasio descrie ca fiind „înspăimântătoare” imaginea obișnuită în spațiile publice a „persoanelor, în special tinerilor, complet obsedeți de telefoanele lor mobile, care merg sau mănâncă uitându-se la dispozitive și nu la alte ființe umane”, relatează EFE.

„Dispozitivele mobile au capacitatea de a ne consuma focalizarea, de a ne împiedica să observăm oamenii din apropiere și să ne trezească curiozitatea față de ei. Este opusul fericirii, care se bazează pe recunoașterea celorlalți”, subliniază Damasio (Lisabona, 1944), director al Institutului pentru Creier și Creativitate de la Universitatea din California de Sud.

Specialistul, laureat al Premiului Prințul de Asturias pentru Cercetare Științifică în anul 2005, a acordat un interviu pentru EFE după publicarea în Spania a celei mai recente publicații: „Inteligența naturală și logica conștiinței” (Destino), evidențiind că „principalul pericol al IA este acela că distrage atenția de la oamenii din jurul nostru”.

„Avem tendința de a petrece întreaga zi lipiți de dispozitivele noastre și de aplicațiile lor, deoarece, aparent, ne facilitează viața. Problema este că nu mai acordăm atenție persoanelor din jur și realității din jurul nostru. Iar fericirea noastră depinde exact de acest fapt, de empatia față de ceilalți”, explică el. „A fi fericit înseamnă opusul: a ne privi unii pe alții și a încerca să ne înțelegem reciproc”, afirmă cercetătorul, care a primit cele mai prestigioase distincții în domeniul său.

Specialistul portughez afirmă că a ales neurologia pentru a înțelege „comportamentul uman, ce ne face fericiți și ce nu”. Pe parcurs, el a elucidat modul de funcționare a conștiinței, emoțiilor și sentimentelor umane.

Probleme actuale generate de un „deficit de sentimente pozitive”

„Este important să distingem între emoție și sentiment”, menționează acest cercetător cu voce calmă și echilibrată. „Diferența principală este că un sentiment este ceva personal; are loc în mintea noastră și doar noi îl cunoaștem. Emoțiile, în schimb, sunt exterioare; ele servesc ca un spectacol pentru ceilalți.”

Damasio afirmă că problemelor percepute în lumea de astăzi (beligeranță, intoleranță sau individualism) le corespund, în mare măsură, „un deficit de sentimente pozitive”.

„Trăim vremuri în care lipsesc sentimentele bune față de cei din jurul nostru, precum și înțelegerea față de ceilalți. Pentru funcționarea armonioasă a societății, trebuie să cultivăm acele sentimente pozitive, care implică recunoașterea existenței altor ființe umane, înțelegerea faptului că sunt vii, au nevoile și drepturile lor”, insistă el.

Referitor la emoții, prima lucrare a cercetătorului („Eroarea lui Descartes”, Destino, 1994) a schimbat percepția despre acestea, considerate ceva primitiv, care determină impulsivitate și greșeli.

Lucrarea a fundamentat neuroștiința modernă, prezentând modul în care emoțiile și raționamentul sunt componente esențiale ale unui sistem integrat pentru luarea deciziilor corecte. De cele mai multe ori, emoțiile influențează și ghidează rațiunea, făcând oamenii mai raționali.

Pentru a explica aceste concluzii, Damasio a studiat pacienți cu dificultăți în procesarea emoțiilor, descoperind că aceștia erau incapabili să ia decizii eficiente și că viețile lor se destrămaseră.

Ce reprezintă conștiința?

În ultimii ani, specialistul și-a îndreptat atenția spre interacțiunea dintre conștiință și homeostazie, „setul de reguli pe care natura le-a stabilit pentru a ne proteja viețile”. „Simțirile de foame, sete, frig sau durere sunt senzații homeostatice. În absența lor, am fi în pericol de deces”, adaugă el.

El definește conștiința ca fiind „procesul care leagă mintea de corp. A fi conștient înseamnă a te simți viu și a face parte dintr-un întreg. Conștiința este fundamentală în relațiile cu ceilalți și cu mediul înconjurător.”

În ultima sa lucrare, acesta susține că conștiința provine din „niveluri foarte simple și fundamentale ale creierului” și are ca fundament „sentimente homeostatice, care ne avertizează despre pericole sau despre ceea ce trebuie îmbunătățit pentru bunăstarea noastră”.

Sentimentele homeostatice sunt întotdeauna pozitive, acționând ca un ghid pentru menținerea echilibrului interior.

„Conștiința a permis ființelor umane să fie conștiente nu doar de sine, ci și de cei din jur. Grija pentru ceilalți contribuie atât la propria menținere a echilibrului, cât și la cel al celorlalți”, evidențiază el.

O inteligență artificială conștientă?

Având această premisă, neurocercetătorul combate o altă credință populară, conform căreia a fi conștient determină apariția sentimentelor: „Faptul că simțim este ceea ce ne face conștienți”.

Este posibil ca inteligența artificială să dezvolte în cele din urmă conștiință și ca dispozitivele inteligente să devină autonome, capabile să fie independente și să aibă un sentiment de „sine”? „Cred că nu este foarte probabil, iar dacă vor dezvolta conștiință, aceasta nu va fi similară celei umane.”

„În orice caz, va fi o conștiință care va replica mecanismele umane, dar îi va lipsi fundamentul esențial al sentimentelor specifice oamenilor”, concluzionează cercetătorul.