Sfântul Nicolae și legenda lui Moș Nicolae: sărbătorile și numele onorate astăzi

Legenda Sfântului Nicolae

Una dintre cele mai cunoscute povești povestește despre cele trei fete sărace care, neavând zestre, nu puteau să se căsătorească. Sfântul Nicolae, aflând despre suferința lor, le-a aruncat fiecăreia câte un săculeț cu bani, care a căzut în ciorapii uscați sau în ghete. De aici provine tradiția ca darurile de Sfântul Nicolae să fie puse în ghetuțe.

Rădăcinile obiceiului oferirii darurilor se regăsesc în viața reală a Sfântului Nicolae, episcop din Myra-Lichia, renumit pentru credința și generozitatea sa față de cei nevoiași. Provenind dintr-o familie instărită, el și-a donate întreaga avere celor lipsiți după moartea părinților, devenind simbol al filantropiei și al ajutorului dezinteresat.

Legenda Sfântului Nicolae s-a răspândit în întreaga lume și în diferite națiuni are propriile tradiții și caracteristici. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit momentul pentru dăruire și activități caritabile.

Sfântul Nicolae era o personalitate blândă, lipsită de răutate și cu o smerenie profundă, evitând mândria. Pentru cei săraci, era tată; pentru cei pieiriți, milostiv; mângâietor pentru cei ce plângeau, ajutor pentru cei năpăstuiți și binefăcător pentru toți.

În timpul școlii, a fost îndrumat spre studiul sfintelor Scripturi, iar cu agilitatea mentală naturală și cu ajutorul Duhului Sfânt, a atins rapid înțelepciunea profundă. Apoi, a progresat în înoirea literei și a devenit un bun păstor și conducător al comunității creștine. Făcându-se desăvârșit în învățătura sa, s-a arătat și exemplar în viață; a evitat conversațiile frivole și vorbe nefolositoare, fiind foarte atent la comportamentul față de femei și la privirea lor, căci se ferea de orice apropiere nepotrivită.

Drumul spre preoție al Sfântului Nicolae

Fericitul Nicolae avea un unchi episcop, cu același nume, care, observând creșterea în virtute a nepotului și detașarea de lumea materială, i-a recomandat părinților să-l închine slujirii divine. Părinții săi, dorind să-i ofere fiul pentru slujire, l-au dăruit lui Dumnezeu, văzând în aceasta darul divin al vieții lor, după multe rugăciuni, lacrimi și acte de milostenie pentru a obține acest dar.

Acceptând treapta preoției, Sfântul Nicolae s-a dedicat rugăciunii, postului și vieții pioase, urmând exemplul îngerilor. Comportamentul său a fost unul al sfințeniei, fiind evitatoare a vorbelor și acțiunilor necuviincioase, în special a comportamentului nepotrivit față de femei, și s-a ferit de orice ispită pământească.

În acea perioadă, unchiul său, episcopul Nicolae, a plecat în Palestina pentru pelerinaj, încredințându-i administrarea bisericii și responsabilitatea spirituală a comunității.

Pe parcursul vieții, Sfântul Nicolae a săvârșit numeroase minuni semnificative atât pe uscat, cât și pe mare, ajutând la salvarea celor aflați în pericol, de la înecare, robie sau temniță, la vindecări miraculoase pentru orbite, surde, muți și șchiopi.

De asemenea, a fost un binefăcător pentru cei flămânzi și lipsiți, oferindu-le hrană și sprijin, fiind mereu prezent în momentele de mare nevoie. Numeroasele sale minuni sunt greu de numărat și de descris, fiind recunoscute și venerat atât în Răsărit, cât și în Apus, de creștini din întreaga lume.