Comunitatea sportivă și toți cei care au cunoscut-o trăiesc în aceste zile o durere adâncă după dispariția Roxanei Moise. Fosta jucătoare de handbal de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, recunoscută pentru energia și bunătatea sa, a decedat la doar 39 de ani, lăsând în urmă o emoție puternică și amintiri care o vor păstra vie în suflete mult timp de acum înainte. Persoanele apropiate de ea vorbesc despre o tânără care, chiar și în cele mai grele momente ale bolii, nu și-a pierdut zâmbetul, optimismul și speranța de a învinge.

Roxana Moise a rămas o personalitate luminoasă până spre ultimele clipe. Cei care au întâlnit-o, fie la sala de sport din Vâlcea, fie în cadrul emisiunii Exatlon de la Kanal D, reminiscențează că rareori o vedeau descurajată. Își încuraja colegii, spunea glume și aducea energie, indiferent de dificultățile personale. Moartea ei a fost o lovitură brutală pentru prieteni, colege de echipă și antrenori, reprezentând un șoc greu de exprimat în cuvinte.

Alexandru Nedelcu a declarat că suferă profund din cauza dispariției Roxanei Moise. Chiar dacă au trecut mulți ani de la aventura din Republica Dominicană, păstrau legătura, iar Roxana i-a împărtășit problemele de sănătate cu care se confrunta.

Potrivit marturiei lui, fostă colegă de la Exatlon, aceasta fusese diagnosticată în urmă cu aproape trei ani cu leucemie. A luptat împotriva bolii și a urmat un tratament, însă organismul i-a cedat în cele din urmă.

„Niciodată nu o vedeai tristă” – mărturia Steluței Luca

Printre cei care o păstrează în memorie cu drag se numără Steluța Luca, un antrenor apropiat de Roxana, chiar dacă nu a pregătit-o direct. Aceasta povestește că sportiva reușea să ascundă cu grijă suferința fizică. Chiar dacă se confrunta cu o boală severă, își păstra întotdeauna o expresie luminoasă. Pentru cei din jur, Roxana exemplifica perfect o persoană care se ridică deasupra durerii.

„Pentru mine, vestea a fost o lovitură atunci când am aflat că este bolnavă. Ne întâlneam adesea la un restaurant din Vâlcea și era mereu veselă. Nu arăta niciun semn că trecea prin momente dificile. Roxana avea întotdeauna un vibe pozitiv”, a declarat Steluța Luca, vizibil emoționată.

Nicoleta Lazăr, una dintre antrenoarele care au colaborat intens cu Roxana, vorbește despre o legătură profundă construită în ani. Spune că a ajuns să o iubească ca pe proprii copii, și poate și din cauza faptului că nu existau diferențe mari de vârstă între ele. În ochii ei, Roxana reprezenta sportiva ideală: disciplinată, muncitoare și întotdeauna gata să sprijine echipa.

Ultima discuție serioasă a avut-o cu aproximativ trei luni înainte de tragedie. Roxana organizase o reuniune cu prima generație de copii pe care i-a pregătit, însă în seara evenimentului și-a deteriorat brusc starea de sănătate și nu a mai putut participa. Înainte de a ceda durerii, sportiva i-a repetat Nicoletei un lucru ce reflectă caracterul ei: „Doamna, o să fiu bine. Veți vedea”. Chiar dacă uneori își pierdea firul discursului din cauza tratamentelor, optimismul nu i-a lipsit niciodată.

Ultimele luni – o luptă cu demnitate

Diagnosticul a venit într-un moment în care viața Roxanei părea să se stabilizeze: fiica sa crescuse iar situația părea să intri într-o perioadă de liniște. Însă boala a evoluat rapid, iar starea sa s-a înrautatit. Nicoleta Lazăr povestește că prietena sa apropiată a fost alături în fiecare zi și noapte, vegheând-o în timpul tratamentului. În zorii zilei, a fost primit mesajul care a cutremurat comunitatea: „Doamna, am pierdut-o pe Roxana”.

Antrenoarea a dezvăluit că mai multe colege de generație au în plan să realizeze un gest simbolic în memoria Roxanei. În plus, s-au angajat să sprijine familia printr-o donație, ca semn de solidaritate pentru sportiva care a oferit totul pentru echipă. Costurile pentru tratamente erau extrem de ridicate: „Știu că o injecție costa 10.000 de lei. Cu doar trei zile înainte, ni s-a spus că situația se îmbunătățise”, își amintește Nicoleta.