Profesoara universitară Rodica Mihaela Stănoiu, fost ministru al Justiției în guvernul condus de Adrian Năstase între 2000 și 2004, a decedat miercuri, 3 decembrie 2025, la vârsta de 86 de ani.

Născută pe 10 mai 1939, în Nucet, județul Dâmbovița, Rodica Stănoiu a fost una dintre cele mai influente personalități ale sistemului judiciar din România de la începutul anilor 2000, într-o perioadă marcată de reforme importante și controverse legate de independența justiției. După 1990, a intrat în politică, iar din 1996 a devenit senator, inițial pe listele PDSR, apoi PSD, reprezentând județul Olt pentru mai multe mandate consecutive.

În domeniul academic, Stănoiu a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1961, a obținut titlul de doctor în drept în 1975 și a urmat stagii de specializare în criminologie și drept comparat la universități din Montreal și Strasbourg. După 1990, a predat la mai multe instituții de învățământ superior, printre care Universitatea „Spiru Haret” și Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, fiind autoare sau coautoare de publicații în criminologie și drept penal.

Mandatul în domeniul Justiției

Rodica Stănoiu a fost desemnată ministru al Justiției în decembrie 2000, odată cu instalarea guvernului Năstase, poziție pe care a deținut-o până în martie 2004. Mandatul său a coincis cu perioada în care România era sub supraveghere din partea instituțiilor europene pentru reformarea sistemului judiciar.

Ca ministru, Stănoiu a avut un rol esențial în reorganizarea structurilor din cadrul Ministerului Justiției și în desemnarea unor personalități-cheie. Numele său a fost menționat în dezbaterile referitoare la arhivele fostei Direcții Generale de Protecție și Anticorupție (SIPA), în contextul suspiciunilor că informațiile colectate despre judecători și procurori ar fi putut fi utilizate ca instrument de presiune.

După încheierea mandatului la Justiție, a fost numită consilier prezidențial pentru securitate națională și șef al Administrației Prezidențiale în perioada președinției lui Ion Iliescu, ulterior revenind în activitatea parlamentară. În ultimii ani, s-a retras treptat din prim-planul vieții publice, rămânând activă în mediul academic și în dezbaterile de specialitate despre drept penal.

Profesor de drept penal și criminolog

Dincolo de activitatea politică, Rodica Stănoiu a avut o contribuție semnificativă în domeniul criminologiei și dreptului penal, activând timp de decenii ca cercetătoare la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și participând la numeroase conferințe și simpozioane internaționale. A condus organizații și asociații profesionale din domeniul criminologiei și a fost implicată în elaborarea unor proiecte legislative și politici publice în domeniul penal.

Foști studenți și colaboratori au recunoscut impactul său în formarea mai multor generații de juriști, deși numele său a fost asociat și cu controverse politice din anii 2000. În ultimii ani, aparițiile sale publice au fost mai rare, intervențiile limitate la comentarii punctuale despre justiție și politica penală a statului.

Verdict definitiv privind colaborarea cu Securitatea

Cariera sa politică a fost marcată de acuzațiile de colaborare cu fostul Securitate. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a stabilit în 2006 că Rodica Stănoiu ar fi semnat note informative sub pseudonimele „Sanda” și „Georgeta” în perioada 1983–1987. Aceasta a contestat decizia în instanță, invocând falsificarea documentelor și erori în expertizele grafologice.

După mai mulți ani de proces, Curtea de Apel Oradea a confirmat în 2012 verdictul CNSAS, concluzionând că fostul ministru al Justiției a colaborat cu Securitatea în calitate de poliție politică. În 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de Stănoiu, hotărârea devenind definitivă.

Acuzațiile au avut implicații politice semnificative. Rodica Stănoiu a părăsit PSD în 2006, în contextul scandalului legat de colaborarea cu Securitatea, și s-a înscris în 2007 în Partidul Conservator. Chiar și după pronunțarea verdictului final, a continuat să conteste public concluziile CNSAS, susținând că nu a fost implicată în poliție politică și că notele informative i-au fost atribuite eronat.