Defeatul selecționatei naționale în Bosnia a generat o emoție intensă. Surprinzător sau poate nu, aspectul (dezbaterea pe teme extracromatice din fotbal) a părut mult mai valoros și mai captivant pentru opinia publică decât esența (fotbalul în sine). S-a discutat extrem de mult despre atmosfera ostilă de la Zenica, încât orice încercare de reluare a subiectului poate deveni spontant o dovadă clară de inadecvare. Și totuși…

O arenă ostilă a scandat în mod repetat „țigani, țigani” la adresa echipelor adverse, ceea ce a scandalizat opinia publică din România. Presa sportivă (și nu numai) a analizat fenomenul, a comentat, a acuzat, a condamnat. Ce mai putea fi spus după o săptămână de la eveniment? Și totuși… vă propun să analizăm situația prin prisma… ipocriziei. Sunt sigur că aveți deja o idee despre ce mă refer, dar vă înșelați. Cel puțin parțial. Intenționez să vă atrag atenția cu două concepte… și ceva îmi sugerează că percepeți doar primul dintre ele.

Rapid, figura victimă a scandărilor rasiste din anii anteriori: „Am fost și vom fi întotdeauna…”

Da, aceasta este prima idee; ați intuit-o pe deplin. Nu există derby bucureștean în care galeria Rapidului să nu înceapă această cântare, adesea preluată și de către alte tribune. Deseori, această evoluție e interpretată și de galerii din provincie, care vin la Giulești în căutarea relevanței. Doar în acest sezon, scandarea de la Zenica și melodiei menționate anterior s-au auzit atât la meciul Rapid – FCSB, cât și la Dinamo – Rapid.

Comentatorii TV, extrem de revoltați (atât în timpul transmisiunii, cât și după meci), au tratat și aceste derby-uri, pentru una dintre televiziunile ce au achiziționat drepturile de difuzare ale Superligii Române. Aparent, singurul element care a inflamat spiritele a fost accentul bosniac al scandării, nu și conținutul acesteia, iar reacțiile au fost minimale după încheierea partidelor.

„Federația Română de Fotbal va depune plângere la FIFA privind condițiile de organizare și comportamentul suporteriilor gazdă la partida de la Zenica” –

„UEFA și FIFA au promovat, de mult timp, valori de schimbare socială la nivel european și mondial, promovând incluziunea, diversitatea și combaterea fermă a discriminării, exprimând toleranță zero față de astfel de incidente. Ne-ar fi plăcut ca aceste principii să fie respectate și aplicate în stadion, însă scandările fanilor gazdă nu au avut legătură cu valorile fotbalului. (…) Scandările xenofobe au fost auzite încă din încălzire (…) și au continuat pe durata meciului, fiind identificate și semnalate arbitrilor de către oficialii de pe teren. Spre finalul partidei, aceste scandări au fost reluate din anumite sectoare, iar arbitrul principal a fost informat, dar a ales să nu intervină.”

Aceasta este informația din comunicatul FRF. Similar, același text ar fi putut fi redactat după orice derby implicând Rapid, dar nu s-a făcut. Nu au fost emise comunicate oficiale, nu au fost scrise editoriale din motive de civism și etică, nici intervenții ale arbitrilor pentru a opri manifestările xenofobe. Totul pare atât de comun și firesc încât nu mai reprezintă un subiect de discuție. Nu e nimic de văzut aici, totul face parte din normalitate. Firescul și banalul nu provocază emoție colectivă. Ipocrizie de manual. Definiția perfectă a ipocriziei.

Așa cum anticipați, această fațetă a fost deja previzibilă. Pentru că toți o cunoaștem. V-a supărat, v-a plăcut sau v-a lăsat indiferenți, nu are importanță. Dar, ca martori din stadion sau din fața televizorului la fenomenul fotbalistic național, cunoașteți foarte bine că subiectul care ne incomodează cu adevărat doar când suntem de partea cealaltă a xenofobiei.

Centura neagră a 7 dani în ipocrizie

Există însă și o a doua fațetă a acestei problematici. Este a doua idee, extrem de simplă, dar adesea prea sofisticată pentru mulți apărători ai corectitudinii politice. Pentru că e dificil să susții anumite valori dacă nu le înțelegi pe deplin.

O capcană în care au căzut mulți reprezentanți ai presei, alături de comentatori ocazionali. Totuși, această capcană a fost evitată de către FRF, la lauda sa. Vezi citatele de mai sus (și te invit să citești integral comunicatul FRF). Este o capcană a ipocriziei nemascate. Voi ilustra această idee cu citate dintr-un alt text, un editorial. Nu este singura situație similară; însă este un exemplu elocvent.

„Ne-au numit țigani. Și noi ce am făcut? Nimic!” – titlul articolului.

„Deși ni s-a strigat de la un stadion întreg ‘țiganii, țiganii’, nu am reacționat în niciun fel; astfel de situații nu sunt acceptabile. (…) Am fost considerați țigani și nu am luat nicio poziție. La Zenica, s-a întâmplat din nou. Niciun fel de protest, nicio reacție. Să oprim meciul, să cerem explicații oficiale. Să depunem plângeri, să solicităm intervenția oficialilor! Nimic! (…) Din cauza etichetei ‘țigan’ nu vom fi scoși niciodată dacă nu vom face nimic pentru a combate aceste jigniri.”

Am discutat anterior despre lipsa unor reacții după meciurile din Superligă. Acum, observați diferența esențială între comunicatul FRF și editorial. Nu la tonul emoțional, ci la modul în care tratează problema.

FRF acuză xenofobia, vorbind despre „scandări xenofobe”, în timp ce editorialul face o asociere cu termenul „țigan”. FRF recunoaște și argumentează despre subiect, demonstrând că înțelege și știe cum să-l gestioneze. În schimb, editorialul, involuntar, arată o percepție rasistă subtilă, atribuind o etichetă jignitoare sub pretextul criticii.

„Am fost făcuți țigani și niciodată n-am reacționat”

O capcană obișnuită în care s-au prins mulți. Dacă te deranjează asocierea cu „țiganii”, o întrebare simplă și naturală este: de ce te emoționează această asociere?

„Din ‘țiganii Europei’ însă nu vom fi scoși niciodată dacă nu acționăm pentru a combate aceste jigniri”.

De ce este considerată o insultă?! O altă întrebare aparent simplă. Dacă percepi această asociere ca ofensatoare, automat răspunsul va fi la fel de spontan. Probabil acesta este și motivul pentru care scandările de la Zenica, tolerate timp de decenii pe stadioanele din România, nu stârnesc reacții sau emoții. Pentru că problema nu e xenofobia, ci legătura cu „țiganii”. Pe cât de abil a fost FRF în gestionarea situației, pe atât de grotesc și comic s-a dovedit să fie abordarea deghizată sub pretextul „țigan=jignire”.