Surse din interiorul Curții Constituționale descriu o dispută fără precedent legată de motivarea deciziei prin care legea privind pensiile de serviciu ale magistraților a fost declarată neconstituțională.

Conform acestor relatări, paragrafele 191–220 ar fi fost adăugate în documentul final fără acordul celor cinci judecători care au constituit majoritatea ce a votat soluția de neconstituționalitate extrinsecă. Judecătorii ar fi aflat conținutul final abia după publicare, susțin aceleași surse, și ar fi fost „șocați” de apariția unor considerații care vizează fondul, având în vedere că decizia s-a bazat exclusiv pe lipsa avizului CSM.

Fragmentele contestate sunt cele care discută, în termeni generali, despre urgența bugetară, raportarea la PNRR și marginile de apreciere ale legislatorului în componenta pensiilor de serviciu, teme ulterior invocate politic ca o „validare” pe fond a proiectului guvernamental. După publicare, mesajele oficiale și comentariile publice au susținut că „CCR a spus că legea e în regulă, lipsește doar avizul CSM”, interpretare pe care judecătorii majoritari o consideră eronată și ca rezultat al acelor pasaje neasumate.

Decizia majoritară a fost pronunțată de judecătorii Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu, Mihai Busuioc și Mihaela Cochină. Gheorghe Stan a semnat o opinie concurentă la aceeași soluție. Opinia separată a fost semnată de președinta CCR, Simina Tănăsescu, Iulia Scântei, Csaba Asztalos și Dacian Dragoș.

Erată solicitată, erată abandonată
Judecătorii din majoritate ar fi cerut emiterea unei erate pentru corectarea unei „erori materiale” și republicarea deciziei în forma agreată, fără paragrafele contestate. Între timp, în mass-media au apărut atacuri concertate la adresa judecătoarei Mihaela Cochină, care a influențat votul împotriva legii, pe tema locuinței de serviciu. Aceste surse susțin că, după aceste incidente, judecătoarea nu ar mai fi susținut rectificarea, alăturându-se celor patru colegi din minoritate, astfel încât decizia a rămas neschimbată.

Relatările indică două zile de tensiuni în interiorul Curții, cu acuzații, replici dure și chiar amenințări cu plângeri penale, pe fondul conflictului privind forma motivării. În centrul disputelor pare să fie atribuirea paternității unor pasaje judecătoarei Laura-Iliana Scântei, despre care sursele noastre afirmă că ar fi apropiată de premierul Bolojan, cu care a participat la recentul eveniment de la Catedrala Neamului. De asemenea, sursele vorbesc despre presiuni politice pentru accelerarea motivării și o grăbire a calendarului intern.

Ce indică decizia și unde au izbucnit conflictele

Decizia Curții a anulat integral legea bazându-se pe nerespectarea procedurii de avizare la CSM, considerată o garanție cu valoare constituțională a independenței justiției. Considerentele detaliate pe această temă au vizat solicitarea prematură a avizului, imposibilitatea comprimării termenului de 30 de zile și afectarea rolului CSM, concluzionând astfel respingerea actului normativ înainte de intrarea în vigoare. Paragrafele contestate sunt cele care, deși nu influențează dispozitivul deciziei, propun, la nivel de principiu, o compatibilitate a procedurii de angajare a răspunderii Guvernului cu Constituția și o justificare macro a „recalibrărilor” în sistemul pensiilor de serviciu.

Această includere a generat interpretări politice conform cărora legea ar fi „valoroasă pe fond” și ar fi fost anulată doar din cauza unei erori de procedură, interpretări contestate ferm de unele judecători. Faptul că decizia nu analizează în detaliu fondul nu echivalează cu o validare, iar orice inițiativă viitoare trebuie să treacă de controlul de constituționalitate complet, nu doar de procedura avizului. Până la comunicarea oficială, situația rămâne blocată între interpretări diferite despre procesul de motivare până la publicare.

Cum s-a ajuns aici: legea, adoptarea și opoziția din partea magistraților

Legea referitoare la modificarea pensiilor de serviciu ale magistraților a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului, soluție criticată de Înalta Curte și de organizațiile profesionale. În același timp, în sistemul judiciar au avut loc adunări generale, proteste și declarații publice critice față de schimbările în condițiile de pensionare, față de modul de calcul și plafonare, cu accent pe riscul afectării independenței justiției și pe instabilitatea legislativă. Sesizarea ÎCCJ a combinat aceste critici cu atacuri la procedură, invocând încălcarea rolului CSM în procesul de avizare.

În motivarea publicată, Curtea a considerat temeinice doar motivele extrinsece legate de aviz și a anulat legea în întregime, fără a analiza criticile intrinsece privind cuantumul, vârsta, vechimea sau presupusa discriminare între generalii de magistrați. Din această dispută a rezultat conflictul actual. O parte dintre actorii politici invocă paragrafele 191–220 pentru a susține că fondul este, în esență, compatibil cu Constituția. Unii judecători majoritari consideră, conform surselor, că acele pasaje nu le aparțin sau nu au fost aprobate, iar controlul de fond rămâne deschis pentru o eventuală lege viitoare.

Ce urmează

Solicitarea de emitere a unei erate, apoi abandonată, păstrează în vigoare forma actuală a motivării, alimentând o criză de încredere între judecători, generată de suspiciuni privind circuitul intern al documentului. În afară de conflictele interne, efectul practic este acela că legea nu intră în aplicare, iar autoritățile executive, dacă vor un nou proiect, trebuie să urmeze procedura de avizare la CSM, conform deciziei Curții.

Paragrafele adăugate „pe ascuns” în motivare nu pot fi invocate ca jurisprudență pentru analizarea unui nou proiect în cazul unei viitoare examinări a fondului.