Președintele Nicușor Dan a anunțat, miercuri, inițierea dezbaterii publice a Strategiei Naționale de Apărare pentru perioada 2025-2030.

El a prezentat principalele aspecte ale documentului.

Conform Strategiei Naționale de Apărare a României pentru intervalul 2025-2030, cele mai mari amenințări la adresa securității naționale provin din acțiuni ostile ale Federației Ruse, inclusiv războiul de agresiune împotriva Ucrainei, militarizarea Mării Negre și întărirea capacităților militare ofensive.

Riscuri de atacuri hibride și cibernetice

„Se preconizează că Federația Rusă va intensifica acțiunile hibride directe și prin intermediari împotriva statelor membre NATO, inclusiv asupra României, la limita aplicării Articolului 5 al Tratatului Atlanticului de Nord. De asemenea, prin utilizarea tehnologiilor moderne, s-ar putea angaja în: operațiuni cibernetice ostile, acte de sabotaj, manipulare informațională și acțiuni avansate de dezinformare – vizând să modifice percepțiile asupra realității, să discrediteze autoritățile române și să influențeze procesul decizional strategic”, precis în document.

Expansiunea conflictului din Ucraina și vulnerabilități strategice

Strategia evidențiază că o extindere a conflictului armat din Ucraina în zone apropiate de România ar reprezenta o amenințare majoră pentru securitatea națională. Printre alte riscuri se numără atacuri cibernetice orchestrate de entități asociate serviciilor de informații ruse, spionajul, operațiuni hibride de manipulare a opiniei publice și deteriorarea infrastructurilor esențiale, precum coridoarele energetice din Marea Neagră sau cablurile submarine de telecomunicații.

Amenințări economice și sociale

Textul avertizează asupra riscurilor economice și sociale, incluzând competiția agresivă între state, dependențele critice, polarizarea politică și presiunile populiste. Migrația ilegală, schimbările climatice și vulnerabilitățile în domeniul administrației publice și ale infrastructurilor strategice pot amplifica riscurile la adresa securității naționale.

De asemenea, se subliniază riscurile generate de corupție, capacitatea scăzută a instituțiilor de protecție civilă, deficiențe în educație și cercetare, vulnerabilitățile tehnologice și cibernetice, precum și expunerea la discurs populist, extremism și dezinformare. Aceste elemente evidențiază necesitatea consolidării rezilienței statului și societății românești în fața unui mediu internațional din ce în ce mai volatil și ostil.

Corupția și vulnerabilitățile instituționale

„Corupția slăbește profund statul de drept și afectează eficiența instituțiilor și bunăstarea cetățeanului, sporind evaziunea fiscală și criminalitatea economică, cu efecte directe asupra economiei naționale, concurenței corecte și libertății economice. Capacitatea redusă a structurilor de protecție civilă, inclusiv de intervenție în situații de urgență și dezastre naturale sau accidente cu victime multiple, generează riscuri, pe fondul vulnerabilităților infrastructurilor critice și lipsei unor abordări unitare și integrate, precum și a resurselor insuficiente. Politicile fiscale neadaptate, capacitatea limitată de combatere a evaziunii fiscale și colectarea deficitară a taxelor afectează resursele necesare funcționării serviciilor publice esențiale și finanțării investițiilor în domeniul securității naționale”, indică capitolul Riscuri și vulnerabilități.

Printre măsurile indicate se numără și combaterea corupției: „Reducerea semnificativă a fenomenului de corupție prin abordări integrate, eforturi comune ale tuturor instituțiilor responsabile și utilizarea eficientă a datelor, implicarea serviciilor de informații în colectarea informațiilor despre posibile fapte de corupție, fără a interveni în procesul penal sau justiție, și corectarea mecanismelor legislative și administrative care întârzie justiția, respectând separația puterilor în stat și normele constituționale”.

Reformarea instituțiilor și cooperarea interinstituțională

Strategia solicită adaptarea structurilor responsabile pentru securitate și apărare la transformările rapide și complexe, pentru ca activitatea acestora să fie eficientă și coordonată, cu implicarea societății civile în ansamblu.

„Abordarea interinstituțională rămâne fundamentală în gestionarea riscurilor și amenințărilor la adresa securității și intereselor naționale”, se menționează în document.