Emeric Ienei a decedat în dimineața zilei de miercuri, 5 noiembrie, la vârsta de 88 de ani, după o perioadă marcată de probleme de sănătate. Fostul tehnician, recunoscut pentru succesele obținute cu echipa din Ghencea, a fost și selecționer al naționalei Ungariei, iar presa maghiară a relatat despre dispariția sa.

Reacții ale presei maghiare referitoare la decesul lui Emeric Ienei

Imediat după anunțarea trecerii în neființă a lui Emeric Ienei, publicațiile maghiare au evidențiat evenimentul tragic. Jurnaliștii au prezentat cariera impresionantă a lui „nea Imi” și au evidențiat faptul că Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni sub conducerea sa.

„Fotbalul maghiar și cel românesc sunt în doliu, după ce Imre Jenei, care a antrenat echipele naționale ale ambelor țări și a condus Steaua București la triumful în Cupa Campionilor Europeni în 1986, a trecut în neființă la 88 de ani.

Emeric Ienei s-a născut pe 22 martie 1937, în Bélegregy, județul Arad. A debutat ca fotbalist la Arad, în prima ligă românească, în 1955. În 1956, s-a transferat la București, unde a jucat mai întâi pentru Progresul în divizia secundă și apoi pentru Steaua (fosta CCA) în primul eșalon.

Jenei și-a început cariera de antrenor la echipa secundă a Stelei, apoi a preluat prima echipă în 1975. Clubul militar a avut o prezență constantă în parcursul său, conducând unul dintre cele mai importante cluburi românești pentru șase sezoane consecutive.

La finalul celui de-al treilea mandat, Steaua, având jucători ca László Bölöni, Marius Lăcătuș, Gavril Balint, Victor Pițurcă, Miodrag Belodedici și Helmuth Duckadam, a ajuns în finala Cupei Campionilor Europeni, unde a întâlnit FC Barcelona la Sevilla. Timpul regulamentar și prelungirile nu au delimitat câștigătoarea, iar Duckadam a apărat toate cele patru lovituri de la 11 metri ale catalanilor, transformând Steaua în prima și singura echipă românească câștigătoare a unei competiții internaționale”, menționează jurnaliștii de la Nemzeti Sport.

Maghiarii amintesc și despre rolul lui Emeric Ienei ca selecționer al Ungariei

Emeric Ienei a fost antrenorul naționalei Ungariei între ianuarie 1992 și martie 1993. Publicațiile maghiare au reamintit această etapă și au menționat eliminarea din cursa pentru calificarea la Campionatul Mondial din 1994. În plus, s-a făcut referire și la parcursul naționalei maghiare sub conducerea sa, comparativ cu cel al colegului László Bölöni.

„La sfârșitul anului 1991, a devenit selecționerul reprezentativei Ungariei. Așteptările erau mari pentru performanțe notabile, însă încă din primul tur s-a clarificat că va trebui să modereze drumul echipei maghiare către calificarea la Mondialul din SUA. Startul a fost promițător, cu victorii în fața Austriei și Ucrainei, debutantă în calificări, în timp ce înfrângerile cu Anglia și Suedia nu au creat probleme majore. Însă, prima înfrângere surprinzătoare cu Islanda la Népstadion a complicat totul…

Decizia de a pleca era deja anticipată, dar antrenorul a rămas în funcție și și-a continuat activitatea. În toamnă, echipa a învins în Luxemburg și a obținut un punct important în Grecia. Totuși, meciul de acasă cu grecii a fost decisiv pentru șansele de calificare.

Imre Jenei a trăit în Oradea, iar soția sa, Ilona Gyulai, a fost campioană mondială și medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice în domeniul scrimei, reprezentând România. În ultimii ani, a fost adesea afectat de probleme de sănătate și s-a retrat din viața publică, fiind însă filmat pentru documentarul despre László Bölöni, proiect recent prezentat la Budapesta, în care și-a adus contribuția și a vorbit despre carieră.