marele-emeric-ienei!-10-momente-fabuloase-dintr-o-cariera-de-exceptie.-video

Cele 10 momente celebre din cariera excepțională a marelui Emeric Ienei – Video

Emeric Ienei s-a născut la 22 martie 1937 în comuna Agrişu Mic, judeţul Arad. A avut o carieră distinctă la clubul Steaua Bucureşti, atât ca jucător, cât şi ca antrenor, fiind parte integrantă a celor mai importante realizări din istoria fotbalului românesc: câştigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986 cu Steaua Bucureşti.

Emeric Ienei a decedat. 10 momente memorabile dintr-o carieră extraordinară

Întreaga sa viaţă a fost legată de clubul Steaua Bucureşti, însă puţini ştiu că înainte de a-şi începe cariera sportivă, Emeric Ienei intenţiona să devină avocat. Însă, a ales fotbalul şi a debutat în 1955 la Flamura Roşie Arad, precursoarea echipei UTA Arad. Doi ani mai târziu, a fost transferat la Steaua, debutând astfel într-una dintre cele mai de succes poveşti din fotbalul românesc.

FANATIK prezintă în continuare 10 momente remarcabile din cariera lui Emeric Ienei.

Transferul la Steaua Bucureşti

Emeric Ienei s-a transferat la Steaua în 1957, la vârsta de 20 de ani. A evoluat ca mijlocaş defensiv şi a fost component al echipei pentru 12 ani, până în 1969, la vârsta de 32 de ani. În perioada sa la Steaua, a jucat în 254 de partide şi a înscris 7 goluri.

Emeric Ienei, în primii ani la Steaua
Emeric Ienei, în primii ani la Steaua Bucureşti

Primul titlu de campion

Steaua a câştigat al cincilea titlu de campioană în sezonul 1959-1960, fiind primul câştig de campionat pentru Emeric Ienei. Acesta a fost ultimul sezon în care echipa se numea Casa Centrală a Armatei. Ulterior, Ienei a obţinut încă două titluri ca jucător la Steaua: în 1961 şi 1968.

Echipa Stelei din 1961
Echipa Stelei din 1961. De sus, de la stânga la dreapta: Ștefan Onisie, antrenor, Zavoda II, Ienei, Apolzan, Bone, Ivănescu. De jos, aceeaşi ordine: Cacoveanu, Constantin, Voinescu, Alecsandrescu, Raksi, Tătaru I.

Participarea la Jocurile Olimpice cu echipa naţională a României

Emeric Ienei a efectuat 12 câştiguri pentru naţionala de fotbal a României, fiind implicat în turneul olimpic din 1964 de la Tokyo, unde echipa românească a încheiat pe poziţia a cincisprezecea, fiind eliminată în sferturile de finală de Ungaria, câştigătoarea aurului.

Într-un interviu pentru FANATIK, Emeric Ienei a afirmat: „Am avut ghinion. Cu siguranţă, am avut ghinion. Puteam ajunge în finală. Tragerea a fost dificilă împotriva Ungariei, dacă evoluam într-un alt culoar, am fi putut să ne calificăm în finală cu echipa maghiară, nu în sferturile de finală. Era o generaţie talentată a fotbalului românesc şi îmi doresc ca această moştenire să continue”.

Emeric Ienei şi Gheorghe Constantin. Fotografie preluată din revista Sport
Emeric Ienei şi Gheorghe Constantin. Fotografie preluată din revista Sport

Transferul în străinătate

Emeric Ienei a fost unul dintre puţinii fotbalişti români autorizaţi să se transfere în străinătate în perioada comunistă. În 1969, a părăsit Steaua pentru a juca la Kayserispor în Turcia. A evoluat doi ani în acest campionat, apoi și-a încheiat cariera ca jucător în 1971, la vârsta de 34 de ani.

Startul ca antrenor

După retragerea din activitate, Emeric Ienei a revenit la Steaua în sezonul 1972-1973 ca antrenor secund, sub conducerea lui Gheorghe Constantin, fost coechipier. În 1974-1975, a fost promovat antrenor principal, reuşind să încheie pe locul 5 în primul său sezon și să obţină primul titlu ca antrenor în 1976. În anii următori, a câştigat alte trofee, inclusiv două titluri şi toate competiţiile importante ale clubului, fiind înlocuit ulterior de Gheorghe Constantin.

Din sezonul 1972-1973. De jos: Nicolae Pantea, Cornel Vlad, Ion Helvei, Gheorghe Tătari, Florea Voinea, Ion Dumitru, Anghel Iordănescu, Constantin Dumitriu, Viorel Năstase. De sus, antrenor principal Gheorghe Constantin, sâtmăreanu, Ciugarin, Smarandache, Negrea, Huidu, Iordache, Vigu, Cristache, Ștefănescu, Hălmăgeanu, Emeric Ienei (antrenor secund). Sursa: as47.ro
Echipa Stelei din sezonul 1972-1973

Câştigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986

În 1984, Emeric Ienei a fost numit din nou la conducerea Stelei, iar în anul următor echipa a câştigat titlul de campioană naţională, calificând-o în Cupa Campionilor Europeni. Sub conducerea sa, Steaua a eliminat Vejle, Honved Budapesta, Kuusysi Lahti şi Anderlecht Bruxelles pentru a ajunge în finala Cupei Campionilor Europeni, disputată împotriva Barcelonei la Sevilla.

La final, scorul regulamentar a fost 0-0, însă Helmut Duckadam a realizat una dintre cele mai legendare parade din istoria fotbalului, apărând patru lovituri de la 11 metri şi făcând ca Steaua să devină prima formaţie din estul Europei câştigătoare a celui mai important trofeu continental.

Emeric Ienei, alături de Anghel Iordănescu după finala din 1986
Emeric Ienei, alături de Anghel Iordănescu după finala din 1986

Calificarea echipei naţionale la primul Campionat Mondial după 20 de ani

După succesul din 1986, Emeric Ienei a preluat selecţionerul echipei naţionale de fotbal a României de la Mircea Lucescu. Deşi nu a reuşit calificarea la Euro 1988, în 1990, România a reuşit calificarea la primul turneu final mondial după două decenii, în Italia, într-o grupă cu Argentina, Uniunea Sovietică şi Camerun.

„Tricolorii” au învins Uniunea Sovietică, scor 2-0, dar au fost surprinzător de învinşi cu 1-2 de Camerun, iar în ultimele meciuri au remizat cu Argentina, scor 0-0, obţinând locul doi în grupă şi accederea în optimile de finală.

Emeric Ienei, alături de Ionuţ Lupescu şi Gabi Balint
Emeric Ienei, alături de Ionuţ Lupescu şi Gabi Balint

Naţionala a înfruntat echipa Irlandei, iar după prelungiri scorul a rămas egal, 0-0. În urma loviturilor de departajare, România a fost eliminată cu scorul de 4-5.

VEZI REZUMATUL POZITIVELOR:

Sase mandate ca antrenor al echipei Steaua

Emeric Ienei a avut în total şase perioade ca tehnician principal pe banca echipei Steaua Bucureşti. Primul mandat a fost între 1975 şi 1978, obţinând două titluri naţionale. Ulterior, în sezonul 1983-1984, a fost numit antrenor principal, fiind înlocuit după doar un an. A revenit în 1984, conducând echipa până în 1986. A mai preluat echipa în 1991, între septembrie şi decembrie, apoi între septembrie 1993 şi aprilie 1994, precum şi în ultimul său mandat din 1998 până în 2000. În total, a câştigat 6 titluri de campion, 3 Cupe ale României și Cupa Campionilor Europeni din 1986.

Emeric Ienei, alături de Tudorel Stoica, la Braşov, în 1993. Sursa: sportpictures.eu
Emeric Ienei, alături de Tudorel Stoica, la Braşov, în 1993

Ultima experienţă ca antrenor: participarea cu România la Euro 2000

În 2000, Emeric Ienei a fost numit selecţioner al echipei naţionale a României, conducând formaţia în cadrul Campionatului European. A reușit o calificare neaşteptată la turneul final, după o luptă dificilă în calificări, fiind ultima participare a lui Gică Hagi cu tricolorii. În turneul din Italia, România a fost repartizată într-o grupă cu Argentina, Uniunea Sovietică şi Camerun.

Emeric Ienei, selecţionerul naţionalei României în 2000
Emeric Ienei, selecţionerul echipei naţionale a României în 2000

Debutul a avut loc împotriva Germaniei, scor 1-1. Ulterior, România a pierdut în ultimele minute cu Portugalia şi a fost nevoită să câştige meciul cu Anglia, unde Cristi Chivu a deschis scorul, dar Shearer şi Owen au revenit în avantaj pentru echipa adversă. În repriza secundă, Dorinel Munteanu a egalat pentru România, iar în prelungiri, Ionel Ganea a transformat penalty-ul decisiv pentru calificare, scor 3-2.

VEZI REZUMATUL MECIULUI CU ANGLIA:

Ultimul meci al lui Gică Hagi ca jucător al naţionalei României a fost în sferturile Campionatului Mondial din Italia, unde România a fost învinsă cu 2-0 de Italia, într-un meci în care Gheorghe Hagi a fost eliminat cu cartonaş roşu. Acesta a reprezentat ultima apariţie a legendarului fotbalist în competiţie pentru România.

VEZI REZUMATUL MECIULUI CU ITALIA:

https://www.youtube.com/watch?v=BXCxx1uTWIM

Viaţa personală după retragere

În ultimele două decenii, Emeric Ienei a avut poziţii în conducerea cluburilor sportive, fiind preşedinte al clubului FC Bihor şi colaborator în cadrul Federaţiei Române de Fotbal. A ales să se stabilească la Oradea alături de soţia sa, Ileana Gyulai-Drîmbă-Ienei, decedată în 2021.

Deşi nu a fost prezent la inaugurarea noului stadion Steaua, membrii clubului l-au vizitat acasă, la Oradea, unde i-au adus și Trofeul Ligii Campionilor. La data de 5 noiembrie, nea Imi, simbolul clubului Steaua, a trecut în nefiinţă la vârsta de 88 de ani, o veste profund îndurerată în țară.

Emeric Ienei, alături de familie
Emeric Ienei, înconjurat de familie
  • 7 mai 1986 data în care Emeric Ienei a câştigat Cupa Campionilor Europeni cu Steaua
  • 9 titluri de campion al României cu Steaua (ca jucător şi antrenor)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *