Dacă partida s-ar fi încheiat după prima jumătate, cu scorul de 2 sau 3 la 1 pentru echipa gazdă, acest material s-ar fi scris aproape automat. În momentul în care adversarul domină și controlează jocul așa cum a făcut-o Craiova în primele 45 de minute, o înfrângere este mai ușor de acceptat, iar regretele se estompează până dispar. Când superioritatea echipei adverse este clară, nu e deloc dificil să recunoști această realitate.

Un joc intens între giuleșteni și olteni! Felicitări pentru Craiova!

După meci, Gâlcă a afirmat că prima repriză a “lăsat mult de dorit”, Protejând Rapidul. Cu respect, această declarație reprezintă o judecată nedreaptă pentru că minimalizează meritele echipei din Craiova. Performanța unei formații nu depinde exclusiv de propria prestație; ea este influențată și de nivelul adversarului. Se joacă în funcție de cum te exprimă și câte resurse îți oferă opponentul. În primele 45 de minute, Craiova ne-a exercitat o presiune constantă, oferindu-ne o adevărată sperietoare. Este important de menționat – într-o jumătate în care am marcat și am ratat o ocazie uriașă, impresia generală e că oltenii au preluat controlul clar și fără echivoc asupra jocului.

Ritmul impus de echipa lui Rădoi în prima repriză a fost aproape de neconceput, ca și cum antrenamentul premergător meciului s-a făcut cu combustibil albastru și vitamine din natură. Și asta, în condițiile în care cred cu tărie că Gâlcă se aștepta ca gazdele să încerce să ne “sufle” în debutul jocului. S-a înșelat, pentru că au început ei tare, chiar din primul minut, și au menținut această presiune pe tot parcursul primei jumătăți.

Prima oportunitate a meciului a apărut în minutul 1, semnalând posibilitatea de a avea o șansă la Craiova. Altfel spus, un stadion și un oraș în care Rapidul are o istorie de victorii din an în Paște. Șutul lui Cicâldău putea fi cu 20-30 de centimetri mai sus, dar nu a fost. Intervenția miraculoasă a lui Aioani trimite balonul în bară, evitând un gol iminent în minutul 1, în primul atac al gazdelor, însă teroarea olteană a continuat și după.”

Provocarea cu privire la jucătorul de rezervă

Fără Borza, Gâlcă a trebuit să găsească soluții pentru linia mediană. Toată partida, a orientat atenția către mijlocași, fiind nemulțumit de poziționarea și agresivitatea lor, ceea ce indică faptul că acolo se decide în mare parte rezultatul. A dorit să controleze centrul terenului pentru a împiedica wingerii olteni să lanseze atacuri pe benzi, unde pericolul era major. Bădescu nu oferea suficiente garanții, iar Pop, mijlocaș ofensiv, ar fi limitat atacul prin poziționarea prea defensivă, scăzând și agresivitatea din centru. În această logică, poziția lui Vulturar în primul 11 a fost justificată. În formula: Aioani – Manea, Pașcanu, Kramer, Onea – Vulturar, Keita – Dobre, Christensen, Petrila – Koljic.

Primul indiciu că oltenii aveau un nivel ridicat de motivație se vede din modul în care mingiile erau pregătite pe marginea terenului, asemeni unor încărcătoare de rezervă pentru echipa de atac. În primele 4-5 minute, Rapidul nu a reușit să ajungă în jumătatea adversă, prima incursiune venind în minutul 5, în urma unei acțiuni Dobre-Manea.

Oltenii atacă în valuri, cu posesie preponderentă spre careul Rapidului și cu o agresivitate constantă. În prima repriză, oltenii au recapturat mingea de aproximativ 5-6 ori în jumătatea rezervelor, fiecare recuperare transformându-se în faze periculoase la poarta noastră. În același timp, când Rapidul încerca să iasă din presiune, faulturile în mod direct opreau rapid orice inițiativă, fiind parte a unei strategii bine calculate și antrenate.

Cu toate acestea, Rapid a deschis scorul după un sfert de oră, când Petrila a realizat o fază notabilă pe partea stângă, pătrunzând în careu și oferind o centrare spre poartă. Dobre a intervenit agresiv la prima bară, dar șutul a fost blocat, iar Christensen a urmărit faza și a reușit să marcheze, demonstrând familiaritate cu stadionul Oblemenco. E 0-1, însă jocul a continuat pe același ritm, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut. Oltenii au atacat în serie, cu nerv și hotărâre, benzile lui Baiaram-Bancu și Mora-Matei creând panică la fiecare fază de poartă.

Un ritm foarte oltenesc!

Planul tactic rapidist nu a funcționat aproape deloc, din cauza unui motiv foarte clar: ritmul impus de olteni a fost atât de intens și neobișnuit, încât Rapidul nu a reușit să-l contracareze. Aș putea spune că nu ritmul a fost surpriza pentru Rădoi, ci durata în care Craiova a menținut această intensitate – întregul început de repriză. Dobre, care trebuia să exploateze spațiul din spatele lui Bancu, a fost bine blocat de Screciu, cu singura vulnerabilitate fiind Romanchuk, ce a scăpat de două ori pe Petrila. O situație în care, o dată, a fost pe punctul de a primi gol, iar altă dată, Isenko a intervenit salvator, în duel unu la unu cu extremul rapidist (după o pasă crucială marcata de Christensen). O mențiune și despre intrarea cunoscutului Romanchuk la Pașcanu în repriza secundă, una periculoasă și agresivă.

Surprinzător, golul oltenilor vine dintr-o fază fixă, la o lovitură de colț executată convențional, după câteva scheme sofisticate pentru a degaja centrul careului. Rus domină duelul cu Manea și aduce egalitatea din nou. Oltenii continuă să atace și, fazele de poartă rămân în zona noastră defensivă, iar Pașcanu, cu intervenții aproape eroice, evită încă un gol. La cabine, ne întâmpină un scor de 1-1, aproape incredibil. Dar, dacă gazdele vor menține acțiunea ofensivă din prima repriză, un gol pentru ele pare doar o chestiune de timp.

Repriza întâi s-a încheiat la egalitate, dar cu gazdele mai aproape de victorie printr-un joc complet nespecific primei divizii, în ceea ce privește ritmul și frecvența fazelor de atac. Un sistem 3-5-2, interpretat aproape perfect de jucătorii lui Rădoi, a creat pericol din toate zonele terenului și a împiedicat echipa adversă să își valorifice punctele forte. Un succes temporar, dar nu justificabil prin punctele slabe ale lotului nostru. Cauza acestei balanțe inclinate o reprezintă meritele echipei adverse, care a rupt echilibrul pe alocuri prin sclipiri individuale. Într-un joc închis, cauzele se află mai mult în meritele oponenților decât în deficiențele noastre.

A doua jumătate, complet diferită

Rapid este o formație dificil de învins și greu de digerat în campionat, atâta timp cât joacă așa cum se știe din Liga 1. În repriza secundă, Craiova nu a mai reușit să mențină ritmul superior din prima parte. Cu o viteză mai redusă, oltenii nu au mai destabilizat apărarea rapidistă, iar mijlocașii centrali nu și-au mai pierdut poziția, iar benzile Craiovei au fost mai inactive, astfel că oltenii nu au mai pus ocazii clare la poartă. Deși nu au avut posesie mai bună în a doua parte, Rapidul a controlat jocul, impunând un ritm adecvat. După ce Gâlcă a observat slăbiciunea lui Manea și l-a înlocuit în primele minute ale celei de-a doua jumătăți, cu Braun.

Kramer înscrie golul de 2-1 dintr-o lovitură liberă executată eficient de Christensen, iar meciul părea că se îndreaptă spre o victorie pentru echipa noastră. Antrenorii încep să facă modificări tactice: Rădoi introduce doi atacanți (Nsimba lângă El Hamlawi), Gâlcă operează cu trei fundași centrali (Ciobotariu, Bolgado și Kramer), iar cu 5 minute înainte de final, schimbările se multiplică, intrând Teles, Etim, Basceanu și Anzor. Nimic nu pare să schimbe însă rezultatul. Este o situație frustrantă pentru olteni, mai ales având în vedere prima repriză remarcabilă, însă fotbalul adesea oferă astfel de episoade. În ultimul minut, Etim cere fault la contactul cu Aioani, iar VAR-ul decide penalty, schimbând complet echilibrul un meci echilibrat.

Contactul a existat, cu o intensitate redusă, fără a-l împiedica pe atacant să evolueze mingea, însă decizia de arbitraj a fost clară. Surpriza a fost similară cu faza din Giulești, din play-off-ul trecut, când un fault similar a fost trecut cu vederea. Este important să analizați aceste faze și să reflectați asupra comparației dintre fotbal, box și baschet, pentru a înțelege mai bine complexitatea situațiilor de arbitraj.

Un rezultat corect

În cele din urmă, arbitrii au făcut dreptate. Chiar dacă penalty-ul din ultimele minute ne-a provocat nostalgii, scorul final reflectă în mod corect desfășurarea evenimentelor. În mod sincer, rezultatul a fost neașteptat după prima jumătate, dar e o dovadă a variabilității fotbalului. După acest meci, constatăm două aspecte: cum va arăta Craiova în următorul joc, după efortul consumat și cum va gestiona Rapidul sfârșitul sezonului, având în vedere parcursul impresionant. În aceste subiecte, vom mai avea ocazii să reflectăm în viitorul apropiat.