Competitia istorică pentru supremazia regională s-a intensificat din cauza viitorului fostei colonii spaniole. Algeria – care finanțează și găzduiește Frontul Polisario – susține organizarea unui referendum de autodeterminare pentru Sahara, în timp ce Marocul consideră această alternativă depășită și își proclamă suveranitatea asupra teritoriului, conform agenției EFE.

Votul Consiliului de Securitate al ONU de vineri, privind o rezoluție care susține planul marocan de autonomie ca bază pentru rezolvarea conflictului, poate schimba raporturile dintre cele două națiuni.

În aceeași zi, suveranul Mohamed al VI-lea a invitat pe președintele algerian, Abdelmadjid Tebboune, la un „dialog frățeasc și deschis”, iar Washingtonul a transmis semnale referitoare la o posibilă reconciliere între vecinii din Nordul Africii.

1 – „Conflictul Nisipurilor” din 1963

Primul conflict major între cele două state a avut loc în 1963, în cadrul cunoscut ca „războiul nisipurilor”, izbucnit în zonele de frontieră Tinduf și Hassi Beida (Algeria) și Figuig (Maroc), din cauza lipsei unei linii clare de delimitare între țări. Luptele s-au încheiat în 1964, după intervenția Organizației Unității Africane și semnarea unui armistițiu între Hassan al II-lea și președintele Ahmed Ben Bella.

2 – Marșul Verde din 1975

Tensiunile au escaladat din nou în 1975, odată cu „Marșul Verde” – mobilizare organizată de Hassan al II-lea, care a trimis sute de mii de civili spre Sahara Occidentală, la acea vreme colonie spaniolă. Algeria a opus rezistență și, ca represalii, a expulsat aproximativ 45.000 de marocani. După retragerea Spaniei, Frontul Polisario a început un conflict armat împotriva Marocului și Mauritaniei, încheiat abia în 1991, printr-un armistițiu. Marocul a beneficiat de sprijinul Statelor Unite, în timp ce Algeria s-a apropiat de Moscova.

3 – Înființarea Uniunii Magrebului Arab în 1989

În anii ’80, au fost semne de apropiere între Hassan al II-lea și președintele algerian Chadli Bendjedid, concretizate prin fondarea Uniunii Magrebului Arab (UMA) în 1989. Totuși, tensiunile au reapărut rapid, iar proiectul nu a avut succes.

4 – Închiderea frontierelor în 1994

Algeria a închis frontiera terestră cu Marocul după ce Rabat a impus vize pentru cetățenii algerieni, în urma unui atentat la Marrakech, atribuit serviciilor secrete algeriene de către Maroc.

5 – Ascensiunea regelui Mohamed al VI-lea în 1999

Odată cu ascensiunea lui Mohamed al VI-lea pe tron, relațiile au intrat într-o fază de normalizare relativă, marcată de vizite oficiale reciproce, dar și de noi tensiuni și campanii mediatice antagonice.

6 – Tensiuni diplomatice în 2021

Relațiile s-au deteriorat sever după recunoașterea de către Donald Trump a suveranității Marocului asupra Saharei Occidentale și normalizarea relațiilor Rabatului cu Israelul. În august 2021, Algeria a rupt oficial legăturile diplomatice, acuzând Marocul de sprijin pentru terorism și politici agresive. Au urmat închiderea spațiului aerian pentru avioanele marocane și suspendarea gazoductului Maghreb–Europa.

7 – Semnale de destindere și perspectiva unei reconciliere

Recent, au apărut indicii de relaxare. Mohamed al VI-lea a solicitat reluarea dialogului cu Algeria, iar oficiali din Washington, prin trimisul special Steve Witkoff, au indicat că un acord de pace ar putea fi semnat înainte de sfârșitul anului.