Partidul S.O.S. România condamnă ferm ipocrizia și spectacolul mediatic din jurul inaugurării Catedralei Naționale, un loc sacru consacrat cu sudoare, speranță și credință de către popor, ocupat în mare parte de politicieni, generali și privilegiați ai sistemului.

În fața divinității, nu există scaune rezervate, invitați speciali sau acces pe bază de ecuson. În prezența lui Dumnezeu, toți suntem egali, indiferent de credințe sau sentimente. El știe că cei care s-au așezat smeriți la coadă, așteptând chiar și zece sau douăsprezece ore în frig și ploaie, reprezintă adevărații mărturisitori ai credinței.

De ani de zile particip la Pelerinajul Sfintei Cuvioase Parascheva, atât ca simplu cetățean, cât și ca oficial al statului român. Întotdeauna am stat la coadă, chiar și 32 de ore, experiență pe care nimeni altcineva din politică nu a trăit-o. În acest moment, am simțit autenticitatea credinței acestui popor. Cine nu a stat la coadă pentru Dumnezeu, nu va avea niciodată oportunitatea de a păși în Împărăția Lui.

Cei care au ocupat locurile din față, folosindu-se de pozițiile administrative încredințate de cei aflați la coadă, au avut ocazia unică, într-o zi memorabilă, de a se salva, dacă ar fi făcut un gest de solidaritate și ar fi invitat oamenii să le ia locul. Dacă ar fi arătat empatie pentru bolnavii, bătrânii, femeile însărcinate și copiii aflați la coadă. În schimb, ei și-au permis să-și pună proprii copii în față, oferindu-le cel mai nepotrivit exemplu. Ar fi fost un gest creștinesc, dovada smereniei și recunoștinței pentru cei pentru a căror muncă și sacrificiu își construiesc carierele și privilegiile. Din nefericire, conducătorii acestei țări s-au obișnuit să fie primii în fața onorurilor, funcțiilor și a meselor luxoase, dar niciodată în fața sacrificiului, postului și rugăciunii.

Catedrala Mântuirii Neamului nu este o sală de protocoluri sau o tribună politică. Este Casa Domnului, edificată din jertfa românilor de rând, din impozitele plătite de contribuabili, din munca muncitorilor, din rugăciunile mamelor și lacrimile bătrânilor. România se va ridica nu prin reuniuni sau ceremonii, ci prin credință autentică, smerenie și dreptate.

Nu vă faceți griji, va veni ziua în care veți înțelege că în fața divinității nu există “bilet cu prioritate” și atunci veți recâștiga sufletul și veți deveni cu adevărat oameni.