Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat expres că o persoană prejudiciată în urma vaccinării anti-COVID-19 are dreptul să solicite despăgubiri atât în temeiul legislației speciale privind răspunderea pentru produse defectuoase, cât și conform normelor generale de răspundere delictuală pentru fapta proprie.

Aspectul esențial al Deciziei nr. 525 din 18 martie 2025, publicată în octombrie 2025, constă în faptul că regimul particular prevăzut de Legea nr. 240/2004 nu înlătură posibilitatea inițierii acțiunilor întemeiate pe art. 1349 și art. 1357 din Codul civil, atunci când reclamantul indică și conduite culpabile ale altor entități decât producătorul. Înalta Curte a respins recursurile Ministerului Sănătății și ale Statului Român prin Ministerul Finanțelor, menținând decizia instanței de apel care a analizat excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și temeiul delictual invocat în subsidiar.

Curtea supremă a dedus din art. 9 din Legea nr. 240/2004 că răspunderea pentru produse are caracter nelimitat, fiind permisă atât cumularea, cât și alternativa cu răspunderea contractuală sau delictuală. În conformitate cu această prevedere, simpla existență a unui litigiu privind un „produs” nu exclude evaluarea faptelor și omisiunilor imputabile altor entități, susceptibile de a fi analizate în cadrul răspunderii delictuale generale. Astfel, pârâții chemați în răspundere pentru fapte proprii nu pot fi exonerați pe considerentul aplicării regimului special pentru producător.

Înalta Curte a subliniat și faptul că referirea la Strategia Națională de Vaccinare, aprobată prin H.G. nr. 1031/2020, nu are relevanță pentru calitatea procesuală pasivă, care se limitează la identitatea între pârât și subiectul pasiv al raportului litigios. Aspectele de fond – existența faptei ilicite, vinovăția și relația cauzală – vor fi reevaluate în procesul de rejudecare.

Contextul cazului

Acțiunea a fost depusă la 25 mai 2023 la Tribunalul Sălaj de reclamanta A., solicitând despăgubiri morale de 100.000 de euro și o sumă lunară pentru prejudiciu viitor, invocând apariția unei tromboze după vaccinarea anti-COVID-19 cu un lot al companiei B., lotul ABV2856, administrat la 2 martie 2021. Pârâți au fost Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Guvernul României și B. S.R.L., fundamentându-și acțiunea pe Legea nr. 240/2004 și pe art. 1349 și 1357 din Codul civil privind răspunderea pentru fapta proprie. Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru toți pârâții și a respins acțiunea pentru lipsa legitimării pasive a acestora.

Curtea de Apel Cluj a casat decizia, a respins excepțiile de lipsă a calității procesuale pasive pentru Ministerul Sănătății, Stat și Guvern, și a trimis cauza pentru rejudecare pe fond, păstrând celelalte dispoziții. Ministerul Sănătății și Statul Român au formulat recurs, susținând că regimul special al răspunderii pentru produse exclude examinarea răspunderii delictuale și că situațiile de sănătate publică nu conferă calitate procesuală pasivă. Înalta Curte a respins aceste argumente, subliniind obligația instanței de a analiza și temeiul delictual invocat subsidiar.

Reținând și motivul de nemotivare, ÎCCJ a stabilit că decizia de apel a răspuns punctual argumentelor și a indicat că recurenții nu au prezentat prevederi concrete încălcate sau mecanisme juridice specifice ale presupusei încălcări, motiv pentru care nu sunt incidente cazurile de casare invocate.

Un element central al deciziei îl constituie interpretarea art. 9 din Legea nr. 240/2004, conform căruia aplicarea legislației speciale nu exclude posibilitatea de a formula cereri pentru răspundere civilă în baza normelor generale. Astfel, Înalta Curte a validat abordarea instanței de apel, care a analizat și excepția lipsei calității procesuale pasive nu doar din perspectiva răspunderii pentru produse, ci și din punct de vedere al faptei proprii pretins delictuale a autorităților chemate în judecată. În această logică, verificarea calității procesuale pasive reprezintă o speță procedurală legată de părțile raportului litigios, diferită de analiza pe fond.

Relevanța contextului pandemic a fost delimitată – faptul că distribuirea și vaccinarea s-au desfășurat conform unei strategii guvernamentale nu poate, în mod automat, să neutralizeze posibilitatea verificării unui neglijențe culpabile, cum ar fi nerespectarea obligației de a retrage un lot defectuos. Aceste aspecte vizează fondul pretențiilor, fiind examinate prin probe, nu printr-o barieră procedurală preliminară.

Respingerea recursurilor a consolidat obligația instanțelor de a evita soluțiile formaliste ce pot limita accesul la o judecată efectivă în cazurile în care coexistă un regim special de răspundere și norme generale delictuale.

Impact în practică și drepturile persoanelor

Din punct de vedere practic, decizia stabilește o metodologie clară pentru litigiile ce vizează produse cu defecte: în cazul invocării, atât regimul special, cât și motivele delictuale de drept comun trebuie evaluate în cadrul excepțiilor procesuale. Instanțele nu pot exonera răspunderea delictuală de la început în baza existenței unei legi speciale, iar chestiunile de fond vor fi examinate integral în procesul de judecată.

Pentru cetățeni, hotărârea întărește posibilitatea de a obține o soluție justă și de a accesa justiția, asigurând că conduitele culpabile ale autorităților sau ale altor persoane, distincte de producător, pot fi investigate în procedură contradictorie. În cazuri similare, reclamanții pot formula acțiuni în paralel, pe temeiuri speciale și generale, fără riscul ca unul dintre acestea să fie respins la prima probă procesuală.

Dosarul va fi trimis înapoi la Tribunalul Sălaj pentru rejudecare pe fond a pretendenților împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății și Guvern, cu administrarea probelor privind existența faptei ilicite, vinovăția, relația cauzală și cuantumul prejudiciului. Această măsură nu prevede o soluție finală, ci impune o analiză aprofundată a ambelor paliere de răspundere, pentru a asigura o protecție eficace a drepturilor fundamentale.