Există numeroși angajați care își desfășoară activitatea în diverse locații neafiliate direct angajatorului sau care se deplasează frecvent pentru a presta servicii pentru diferiți clienți. În aceste situații, angajatorii trebuie să aplice clauza de mobilitate în stabilirea veniturilor oferite conform contractului individual de muncă, lucru reglementat atât de legislația muncii, cât și de legislația fiscală.

Aceasta înseamnă că angajatul beneficiază de beneficii suplimentare, fie în bani, fie în natură.

Totuși, interpretările legislației pot varia, astfel că anumite companii pot avea înțelegeri diferite cu privire la plafonul neimpozabil pentru aceste contribuții, ceea ce poate duce la diferențe în calculul taxelor și potențiale penalizări.

În acest context, Camera Consultanților Fiscali a solicitat Ministerului Finanțelor clarificări privind modul de calcul al plafonului neimpozabil pentru beneficiile suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate, conform prevederilor Codului Muncii și Codului Fiscal.

În prezent, legislația prevede că aceste beneficii sunt neimpozabile în limita unui plafon stabilit în funcție de indemnizația zilnică de delegare, însă aplicarea practică — mai ales în cazurile mixte de activitate mobilă și fixă — a generat interpretări divergente.

Ce stipulează Codul Fiscal referitor la plafonul neimpozabil pentru clauza de mobilitate în contractul de muncă

„Plafonul neimpozabil reglementat de Codul Fiscal pentru beneficiile suplimentare în baza clauzei de mobilitate se stabilește în funcție de indemnizația zilnică de delegare sau detașare. Este important de menționat că delegarea presupune exercitarea temporară a atribuțiilor într-un loc de muncă diferit de cel din contract, în timp ce mobilitatea se caracterizează prin absența unui sediu fix, activitatea fiind marcată prin deplasări frecvente.

Astfel, dacă pentru delegare se poate stabili o sumă zilnică, valabilă doar pe perioada deplasării, pentru salariații mobili se negociază, de regulă, beneficii lunare, indiferent dacă deplasările au loc zilnic sau doar în anumite zile din lună,» a explicat Luminita Obaciu, membră a Comitetului fiscal din cadrul CCF.

Din punct de vedere fiscal, Camera Consultanților Fiscali precizează că atât indemnizația de delegare (pentru salariații care se deplasează temporar de la sediu sau în afara zonei de mobilitate), cât și indemnizația de mobilitate (pentru angajații mobili), sunt neimpozabile în anumite limite:

• Indemnizația de delegare: neimpozabilă până la 2,5 ori nivelul diurnei legale și maximum 3 salarii de bază. În acest caz, nu se aplică plafon lunar.
• Indemnizația de mobilitate pentru angajații responsabili de activități de transport rutier: neimpozabilă până la 2,5 ori nivelul diurnei legale, fără a fi inclusă în plafonul de 33% din salariul brut lunar.
• Indemnizația de mobilitate pentru alte categorii de personal, diferite de cei implicați în activități de transport rutier: neimpozabilă până la 2,5 ori nivelul diurnei legale, dacă se menține în plafonul salarial general lunar de 33%, împreună cu restul beneficiilor.

Cum se determină precis plafonul neimpozabil pentru beneficiile de mobilitate și ce solicită CCF

Camera Consultanților Fiscali solicită clarificări referitoare la modul de calcul al plafonului neimpozabil pentru beneficiile de mobilitate, mai ales în cazul angajaților mobili, care pot avea o activitate alternantă între sediul angajatorului și aria de mobilitate, în anumite zile din lună.

De asemenea, neimpozitarea indemnizației de mobilitate este limitată de nivelul legal al diurnei, calculat pe bază zilnică, nu lunar.

Se solicită clarificări și cu privire la modul de calcul al zilelor efective, în cazul în care angajatul deține activitate atât în sediu, cât și în aria de mobilitate sau în cazul deplasărilor zilnice de la domiciliu, pentru a stabili dacă suma zilnică se compară cu plafonul de 2,5 ori nivelul diurnei legale și în astfel de situații.

Este necesară clarificarea dacă suma zilnică considerată pentru plafonul de 2,5 ori nivelul diurnei legale include și zilele petrecute în localitatea de domiciliu sau sediu, precum și cele în care angajatul lucrează direct pe teren.