Se pare că serialul nostru începe să atragă un interes crescut din partea publicului decât se anticipa de către adversarii justiției. Astfel, vom conclude astăzi cu alegerile pentru Consiliul Superior al Magistraturii din anul 2022, oferindu-i o scurtă prezentare și despre procurori, urmând apoi să abordăm celelalte domenii de relevanță și influență ale Lizei Savonea.

În primul rând, trebuie menționat că și zona de procurori a reprezentat un teren important pentru „apărătoarea independenței justiției”, recunoscută pentru precizia și controlul riguros exercitat. Pentru a evita orice risc, pentru a nu lăsa nimic la voia întâmplării și pentru a menține „unitatea” preferată de marii autocratili globali, Lia și-a exprimat dorința de a avea influență asupra secției de procurori. Însă, aici, instrumentele sale sunt limitate, fiind necesare și alte metode și abilități pentru a-și extinde controlul. Interesant este modul în care procurorii de înalt rang nu au perceput potențialul strategic al secției de procurori, motiv pentru care au fost mai degrabă pasivi în timpul campaniei și alegerilor. O explicație rezidă în numirile politice din ultimii cinci ani, care au adus persoane deja familiarizate cu parametrii de acțiune și limitele impuse. În acest context, procurorii-șefi precum Scutea și Bologa au avut roluri limitate, având în vedere că instituția PÎCCJ și DNA favorizau alte forme de influență, fiind în relații apropiate cu factorii de decizie din sistem.

Candidații pentru conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost Daniel Horodniceanu, Alina Albu și Maria Militariu. Primii doi erau procurori DIICOT, cea mai reprezentativă structură din cadrul parchetului general, cu cei mai mulți și influenți membri, beneficiind de suport majoritar în alegeri. Maria Militariu, fiind cumnata Ralucăi Prună și parteneră de viață a fratelui acesteia, era percepută ca un candidat cu șanse reale, având legături solide în sistemul judiciar și în cercurile politice influente. În vreme ce Horodniceanu fusese șef DIICOT între 2015 și 2018, acesta avea susținători în cadrul structurii, dar și numeroși detractori, printre care și reprezentanți importanți ai sistemului judiciar și ai serviciilor secrete.

Oponenta sa, Lia Savonea, avea o serie de adversari din diverse zone ale sistemului, printre care Oana Hăineală, Roxana Petcu și Elena Iordache. Hăineală, o apropiată a Giorgianei Hosu, fusese implicată în diverse manevre pentru influențarea pozițiilor judiciare și a structurilor de inspecție, fiind cunoscută ca o figură controversată. Alina Albu, fostă șefă de secție în DIICOT București, fusese înlăturată din funcție în 2021, după care, la insistențele unor colegi și influențați din sistem, a ales să candideze împotriva fostului său șef, fiind sprijinită în acest demers de către Lia Savonea. Demersul său a fost perceput ca o campanie calibrată pentru a-și asigura poziția și influența în sistem.

Maria Militariu, cu experiență vastă în sistem și fost procuror general interimar, părea un candidat solid, însă a fost sabotată de propriul cerc și de campania administrată de colegii săi, fiind subminată de Elena Iordache și influențată negativ de mediul politic. Înțelegera politică și relațiile de cauză și efect ale sistemului judiciar au fost clar evidente în această competiție, unde puterea și controlul au jucat un rol central.

Asupra parchetelor de pe lângă curțile de apel, campania s-a concentrat în principal în București, alte regiuni fiind insuficient de mari sau dezvoltate pentru a produce candidați puternici care să poată contracara cei din capitală. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dominat și a influențat decisiv procesul electoral, având multă experiență și resurse pentru a menține poziția de lider, în timp ce candidații aflați în opoziție s-au confruntat cu dificultăți și sabotaj.

În cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, concurența a fost acerba, fiind implicate figuri precum Bogdan Staicu și Claudiu Sandu, din zone unde Lia Savonea nu avea acces direct, dar și care se doreau eliminate pentru a nu suporta influența sa. În special, Claudiu Sandu, considerat incomod și critic vehement al modificărilor legislative, a fost supus unor acțiuni disciplinare și presiuni pentru a fi înlăturat din competiție. Contracandidatul acestuia a fost Sorin Flonta, prim-procuror al Tribunalului Sălaj, considerat mai adaptabil, în timp ce preferatul regimului era procurorul militar Liviu Lascu, din Cluj-Napoca, un candidat ușor de manipulat și cu ambiții de avansare în sistemlesne de controlat de influența politică.

Pe viitor, vor fi abordate în detaliu și alte sectoare ale sistemului judiciar, precum și rezultatele finale ale acestor alegeri. În același timp, va fi analizată și evoluția structurii și influenței în cadrul acestui sistem complex de putere judiciară.