Într-un fotbal românesc care de ani de zile depune eforturi pentru renaștere, Dennis Man a ieșit în evidență ca o rocă solidă într-o mare agitată. Într-o seară de Champions League, o experiență rar întâlnită în ultimii ani, tânărul originar din Arad a realizat un fapt considerat aproape imposibil: a înscris o „dublă” împotriva lui Napoli, campioana Italiei, într-un scor spectaculos – 6-2 pentru PSV Eindhoven.

Impactul golurilor lui Dennis Man cu Napoli asupra fotbalului românesc

Nu reprezintă doar o realizare statistică. Este o reacție profundă în inima fotbalului nostru, unde am uitat adesea cum e să te afirmi printre cei mari, să iei inițiativa, să te impui cu naturalețe și talent autentic. Golurile marca Dennis Man nu au fost simple reușite – au exprimat curaj, viteză, sincronizare, încredere și instinct de vârf. Le-a concretizat ca și cum le-ar fi făcut de-o viață în seara marelor evenimente. Și poate că, în adâncul sufletului, chiar de acolo veneau.

De la Nicolae Dică încoace – acel 4-1 memorabil în Kiev din 2006 – nu am mai avut un român care să-și treacă în palmares o dublă în fazele grupelor Ligii. Parcă am auzit din nou vocea lui Costi Mocanu, „Du-te, Dică, du-te!”, din urmă cu 15 ani, din capitala care încă nu fusese zguduită de alte focuri decât cele ale fanilor steliști.

Ultima seară, Dennis nu a reușit întâmplător, ci ca o expresie naturală a talentului, a momentului și a contextului pe care și l-a câștigat prin muncă asiduă. Și Man provine dintr-un mediu dificil. A fost laude, contestat, a trecut prin perioade de rătăcire la Parmă, apoi reactivat în Olanda, unde a găsit spațiu, ritm și un antrenor care a crezut în el, atunci când aici, în țară, unii l-au uitat.

Dennis Man, cel mai apreciat coleg și fotbalist alături de Nicolae Stanciu

Poate cel mai frumos elogiu nu vine din cifre, ci din partea colegilor. Recent, la Mogoșoaia, în timp ce urmărind un antrenament al „tricolorilor”, Nicolae Stanciu mi-a șoptit la ureche, într-un moment în care Man realizase o execuție remarcabilă: „Dennis este cel mai bun coleg și fotbalist alături de care am jucat vreodată”. Cuvintele lui Nicu sunt mărturii din interiorul vestiarului, din munca comună, dintr-o apreciare sinceră, fără PR sau apariții media. Aceasta reprezintă cea mai înaltă validare.

Performanța de la Eindhoven nu-i doar meritul lui Dennis Man. Este și un simbol pentru fotbalul românesc, care pentru cel puțin o noapte își amintește că are încă potențial. Că în ADN-ul său încă se află jucători capabili să scrie cu litere mari în fotbalul european. Man nu doar a reușit două goluri – a deschis o ușă și a demonstrat că nu totul este pierdut. Că dintr-o generație adesea criticată poate răsări lideri adevărați.

Dennis Man devine acum un simbol tăcut, dar care vorbește atunci când trebuie – pe teren. Iar după această noapte în care Napoli a fost învinsă categoric la Eindhoven, o întrebare rămâne în aer, dureroasă și frumoasă: „Și dacă, totuși, mai putem?”. Să demonstrăm întâi în Bosnia!