După mici discuții între președinții celor două cluburi, cu o săptămână înainte de meci, startul neoficial al derby-ului este dat pe pagina galeriei dinamoviste, care întreține (din necunoștință sau rea-voință) confuzia dintre brandul sportiv și societatea comercială. Astfel, reușesc să pună sub semnul întrebării continuitatea unor nume mari din fotbalul european, precum campioana en-titre a seriei A, Napoli.

Disertație despre ipocrizie

Un demers încărcat de ipocrizie, în special dacă considerăm că ironia provine de la susținătorii unui club care a reiterat examenele de insolvență până le-a promovat, fiind și singurul (!) club din fotbalul românesc retrogradat din cauza insolvenței și ulterior falimentat după promovare în prima ligă.

Desigur, poate fi dificil de înțeles continuitatea sportivă atunci când societatea comercială practică insolvența frecvent, iar brandul continuă să joace în același weekend atât la Iași, cât și la București.

Termenul „ipocrizie” provine din limba franceză și, conform DEX, reprezintă un comportament fals, caracterizat prin fățărnicie. De exemplu, ipotetic, situația în care o instituție de stat înființează un club sportiv ai cărui jucători sunt înscriși direct în prima divizie (în spiritul fair-play-ului). O astfel de instituție persecută și transformă un cetățean din zona Muscelului în martir, iar după ani, suporteri îl onorează prin mesaje publice. Evident, e un scenariu absurd și ipotetic, chiar de Kafka ar fi înspăimântat de așa ceva.

Poate și pentru că Dinamo a pierdut aseară; și nu pentru că Rapid n-ar fi meritat victoria, dar de fiecare dată când meciul ar fi putut lua o altă direcție, a preferat să rămână pe peronul Giuleștiului. Karma a decis astfel, iar Dinamo acum conduce o serie de 11 meciuri consecutive fără victorie în fața Rapidului.

Derby!

Este un derby, se simte și se vede. Prezență numeroasă din ambele părți, steaguri multiple, galerii active, emoții și tensiune. Atmosfera a fost de fotbal, iar cei prezenți au simțit această seară specială în Arena Națională.

Antrenorul Gâlcă decide să continue cu Bădescu în formula de start în poziția de fundaș stânga; decizia de titularizare nu surprinde, mai ales după prestatia în meciul cu Farul. Surprinzătoare pentru mine este inclusiv prezența lui Gojkovic în primul 11, decizie cu două explicații. În primul rând, la fel ca în meciul anterior, Gâlcă urmărește să pună probleme ofensive adversarului care, dacă are mingea, știe ce să facă cu ea. De aceea, îl poziționează pe Christensen lângă Keita și îl distribuie pe Sârbu în rolul de mijlocaș ofensiv. În al doilea rând, prezența lui Gojkovic în primul 11 este o declarație de intenție a lui Gâlcă – acesta vrea un stil de joc precis, bazat pe faze ofensive și nevoie de un mijlocaș ofensiv. Așadar, Aioani – Manea, Kramer, Pașcanu, Bădescu; Christensen, Keita; Dobre, Gojkovic, Petrila; Koljic. De partea cealaltă, cu Musi recuperat după lovitura suferită la lot, Dinamo intră cu o formulă clasică 4-3-3: Epassy – Sivis, Boateng, Stoinov, Oprut; Milanov, Gnohere, Cirjan; Armstrong, Pop, Musi. Surprinzător poate, e titularizarea lui Pop în locul lui Perica, însă poate Kopic a dorit mai multă mobilitate în ofensivă.

Meciul dintre antrenori

Era de așteptat un duel între tehnicieni, iar Kopic și Gâlcă nu au dezamăgit. În primul sfert de oră, cele două echipe par să se studieze intens, încercând să blocheze principalele atuuri ale adversarului.

Dinamo acționează constant pentru a bloca benzile, cu trei jucători (fundaș lateral, aripa și interul), susținuți de mijlocașul central, pentru ca Dobre și Petrila să nu primească spațiile de care au nevoie. În atac, Kopic încearcă să exploateze pasivitatea defensivă a lui Petrila, eliberându-l pe Armstrong în zona lui Bădescu.

Prima ocazie periculoasă îi aparține lui Gojkovic, care trage din afara careului, dar șutul său trece alături. Prima „bântuire” majoră a meciului vine în minutul 10, când mingea ajunge norocos la Musi în careu; șutul acestuia este respins dificil de Aioani, Stoinov reluând spre poartă de pe linia careului mic. Însă Koljic intervenție spectaculoasă respinge în ultimul moment, înfuriind adversarii într-un mod incredibil, fiind o situație ce putea schimba cursul partidei.

Sivis trimite și el din poziție promiscuasă, însă fără rezultate. Rapidul ratează și el o ocazie importantă când Keita lovește bara laterală cu un șut de la marginea careului. Pauza găsește cele două echipe la egalitate, după o primă repriză cu ocazii pentru ambele, o fază periculoasă pentru fiecare din ofensivă și o totala dedicație a ambelor formații pentru atac.

Repriza a doua a Rapidului

Gâlcă face prima mutare, schimbându-l pe Bădescu din cauza oboselii și plasându-l pe Vulturar pentru rolul de fundaș under. Se remarcă și schimbările în defensivă: Gojkovic urmează să fie înlocuit cu Braun, Vulturar preia poziția lui Keita, iar Christensen urcă în atac. Această ajustare se dovedește câștigătoare: în minutul 52, Vulturar face o pătrundere excelentă și îl pasează precis pentru Petrila, care, însingurat, ratează o oportunitate majoră.

După doar două minute, se demonstrează o lege nescrisă a fotbalului: ocaziile răzbună. O deviere a lui Christensen este interceptată, Gnahore o verticalizează, iar Cirjan înscrie, dar golul e anulat pe margine pentru offside, după o fracțiune de secundă. Meciul putea lua o întorsătură diferită dacă Dinamo ar fi marcat în acel moment.

Rapid obține patru cornere consecutive, ultimul fiind transformat în gol de Gnahore, aducând scorul la 1-0. În minutul 66, Vulturar este eliminat după un fault dur, ceea ce justifică și decizia arbitrului de a-l exclude—practic, un moment în care echipa vizitatoare și-a consolidat defensiva, reducând riscurile și adoptând o strategie de apărare cu un om mai puțin.

În minutul 72, Perica are o ocazie imensă, dar ratează, iar un minut mai târziu, ocaziile se răzbună: Dobre și Manea interceptează, Christensen trimite precis către Petrila, care, cu un șut din apropiere, înscrie al doilea gol, consolidând avantajul. Meciul se încheie cu victoria Rapidului, după o fază finală la care Sivis reia în transversală, dar scorul a fost deja stabilit.

Recunoașterea gazdelor

Cel mai dificil lucru într-un duel de acest gen nu este neapărat înfrângerea, ci mai ales momentul în care peluza adversă explodează de bucurie. La final, cântările și aplauzele fanilor Victoriei apar ca un compliment subtil, confirmând sentimentul de superioritate și satisfacție a celor învingători.

Gazdele părăsesc stadionul pe ritmuri de muzică, în timp ce Rapidul rămâne aproape de lider, având cea mai bună apărare din campionat și menținând Dinamo la o distanță de 5 puncte. Este un bilanț remarcabil, mai ales în comparație cu rezultatele din sezoanele precedente, iar acest progres reprezintă o realizare semnificativă în contextul actual al competiției.