Institutul Monetar italian deține al treilea cel mai mare rezervor național de aur din lume, după Statele Unite ale Americii și Germania. Cele 2.452 de tone de aur ale Băncii Italiei au o valoare estimată la aproximativ 300 de miliarde de dolari la prețurile curente, echivalente cu aproximativ 13% din produsul intern brut pentru anul 2024, conform calculelor Reuters.

În perioada de expansiune economică după cel de-al Doilea Război Mondial, Italia a devenit o economie orientată spre export și a înregistrat un flux crescut de valută străină, în special dolari americani. Unele dintre aceste fonduri, conform site-ului oficial al Băncii Italiei, au fost convertite în aur. Rezervele de aur ale băncii au crescut până la 1.400 de tone până în anul 1960, inclusiv cele trei sferturi din lingourile confiscate și recuperate în 1958, transmite Agerpres.

Criza petrolieră din anii 1970 a generat o incertitudine globală sporită, ceea ce a dus în Italia la tulburări sociale și schimbări frecvente ale conducerii guvernamentale, fiind considerate riscante de către investitori.

„Volatilitatea extremă a monedei a determinat băncile centrale ale țărilor din Occident să achiziționeze aur, considerat un simbol suprem al stabilității financiare”, a declarat pentru Reuters Stefano Caselli, decanul Școlii de Management SDA Bocconi din Milano.

Însă, spre deosebire de Regatul Unit sau Spania, Italia a refuzat să vândă cantități de aur în timpul crizei financiare globale, menținându-și rezervele chiar și în perioada crizei datoriilor din 2008.

„Aurul reprezintă ca bijuteriile familiei, ca semnul de valoare al bătrânului, ultima soluție în momente de criză, în orice context în care încrederea internațională în stat este amenințată”, a afirmat Salvatore Rossi, fost viceguvernator al Băncii Italiei, în lucrarea sa din 2018 intitulată „Oro” (Aur).

Deoarece aurul este încă perceput ca o garanție de ultimă instanță de către numeroase state occidentale, băncile centrale din diverse țări refac rezervele în contextul remodelării geopolitice globale.

„Această hotărâre istorică a Băncii Italiei pare remarcabil de actuală. Pentru că ne întoarcem la acea realitate”, a spus Caselli.

În prezent, Banca Italiei deține în depozite aproximativ 871.713 monede de aur, având o greutate totală de circa 4,1 tone, păstrate în seifurile denumite „sacristia”, după încăperea unde se păstrează obiecte sacre. Aurul constituie aproape 75% din rezervele oficiale ale Italiei la sfârșitul anului anterior, o proporție semnificativ superioară celui de 66,5% din zona euro, conform datelor Consiliului Mondial al Aurului.

Aproximativ 1.100 de tone de aur se află depozitate în seiful de sub sediul Băncii Italiei de la Palazzo Koch, situat în apropiere de Colosseum. O cantitate similară este păstrată în S.U.A., în timp ce alte volume mai mici sunt reținute în Marea Britanie și Elveția. Italia rămâne și unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de bijuterii din aur, având centre de producție în Alessandria, Arezzo și Vicenza. Marca de lux Bulgari, împreună cu Buccellati și Damiani, se bucură de recunoaștere internațională.

Apelurile pentru vânzarea unei părți din stocul de aur, pentru reducerea datoriei publice, care depășește acum 3.000 de miliarde de euro și se estimează că va ajunge la 137,4% din PIB în anul următor, continuă să apară, însă până în prezent nu au fost aprobate.

„Vânzarea chiar și a unei jumătăți din rezervele de aur nu ar rezolva în mod real problema datoriei Italiei”, a menționat Giacomo Chiorino, director al Departamentului de analiză de piață la Banca Patrimoni Sella & C.

Unii experți consideră că vânzarea lingourilor ar putea elibera fonduri pentru susținerea serviciilor publice esențiale, în beneficiul cetățenilor, în loc să rămână inactiv în seifuri. Cu toate acestea, Banca Italiei nu a anunțat intenția de a vinde rezervele de aur. Instituția nu a făcut comentarii publice referitoare la politica sa privind aurul în acest context.