După cel de‑Al Doilea Război Mondial, statele europene au încercat să construiască un nou cadru internațional bazat pe drepturile fundamentale ale omului și pe evitarea conflictelor care afectează populația civilă. În prezent, aceste principii sunt adesea ignorate și chiar folosite în scopuri de propagandă împotriva adversarilor, în timp ce încălcările drepturilor se petrec în tăcere, mai ales când devin jenante.

Exemple recente, cum ar fi bombardamentele asupra civililor din Ucraina, evidențiază faptul că învățămintele istoriei au fost uitate sau reinterpretate în funcție de interesele actuale.

Iluzia prezentului etern

Cacciari susține că Occidentul a ajuns să trăiască într-un prezent absolut, unde tehnologia și ideea unui progres continuu estompează amintirile istorice. Cultura anulării și obsesia pentru noutate elimină orice legătură cu trecutul, văzut ca un obstacol. Cu toate acestea, lipsa memoriei istorice nu aduce libertate, ci vulnerabilitate.

Conform filosofului, un popor care își pierde legătura cu rădăcinile devine o victimă a deciziilor luate de puteri anonime și de un sistem global controlat de oligarhi financiari.

Epuizarea statului și a „omului politic”

Statul occidental, odinioară garant al bunăstării și echilibrului social, își delegă treptat atribuțiile piețelor și corporațiilor. Din protector al cetățeanului, devine un simplu intermediar de contracte și un supraveghetor pasiv, aproape inutil.

Această „privatizare a politicii” marchează dispariția figurei omului politic, înlocuită de consumatorul obedient al prezentului perpetuu. Autoritarismul nu se mai manifestă sub forma dictaturilor tradiționale, ci ca o dominație subtilă, interiorizată de indivizi care renunță la responsabilitate și la memoria istorică. Chiar se bazează pe ea pentru a-și urmări propriile interese, manipulând-o în moduri insidioase.

Lecția uitată – drumul către tragedii este deschis

De la conflictele din Palestina la războiul din Ucraina, de la crizele economice la cele sociale, istoria demonstrează că pacea și stabilitatea pot fi atinse doar prin compromisuri și prin recunoașterea legitimității tuturor părților. Ignorarea trecutului nu conduce la progres, ci la reapariția și chiar la repetarea tragediilor.

„Occidentul care își uită istoria”, afirmă Cacciari, „se expune nu doar riscului de a pierde libertatea, ci și riscului de a-și pierde identitatea”.