Sărăcia materială și socială în regiunea ECE: o analiză a inegalităților

Analiza macroeconomică a Erste Bank asupra regiunii ECE evidențiază gradul ridicat de sărăcie materială și socială. Această formă de privațiune se referă la incapacitatea de a-și permite bunuri, servicii și activități sociale esențiale, luate ca necesare pentru un trai decent.

În rândul statelor din ECE, Slovenia se distinge prin cea mai mică rată de privațiune, cu doar 1,8% din populație afectată. Croația, cu 2%, și Polonia, cu 2,3%, se situează și ele printre primele locuri în UE. Republica Cehă se află și ea la un nivel bun, cu 2,5% deprivați.

Există un decalaj semnificativ față de țările menționate, mai ales comparativ cu media UE. Slovacia (7,6%) și Ungaria (9,3%) prezintă indicatori apropiați de această prag.

România înregistrează una dintre cele mai mari rate din UE: 17,2% din populație suferă de privațiune materială și socială. Acest procent depășește semnificativ cele ale Bulgariei (16,6%) și Greciei (14%).

Conform datelor Comisiei Europene din 2024, România mai prezintă o rată ridicată a copiilor la risc de sărăcie sau excluziune socială, de 33,8%.

În ansamblu, sărăcia gravă și privațiunea socială afectează un număr destul de mare de persoane (aproximativ 20% din populație). Inegalitățile sunt evidente atât între zone geografice, cât și între mediile urbane și rurale.

Regiunea București-Ilfov prezintă cea mai mică rată de sărăcie (circa 12,3%), în timp ce zonele sud-estice și sud-vestice ale Olteniei au rate mai înalte, în jur de 40-45%. Diferențele se observă și în funcție de vârstă, copiii și tinerii fiind mai expuși riscului decât adulții.

Indicatorul AROPE, utilizat de Eurostat, include trei componente: riscul de sărăcie (venitul sub 60% din media națională), lipsa accesului la bunuri/servicii esentiale și intensitatea redusă a muncii în gospodărie. O persoană este considerată expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială dacă prezintă cel puțin unul din aceste semnale.