Sunt momente în fotbal când rezultatele contează mai puțin decât gesturile. Când bucuria sau absența ei vorbește mai mult decât o conferință de presă. Și când un gest de solidaritate cu un coleg este mai greu de suportat decât o faultă.

FCSB este, în continuare, campioana României. Însă, chiar dacă nu ai acces la clasament, ci doar urmărești ultimele partide, observi o echipă în declin, nu în ascensiune. După zece etape din campionat, are un singur succes, șapte puncte din 30 posibile și un loc de coadă în clasament. Nu scorurile o dezvăluie cel mai tare, ci starea de spirit. O echipă fără reacții, lipsită de entuziasm. Un club la care gesturile spun totul.

Edjouma și tăcerea emoțională

Într-unul dintre meciuri recente, la Miercurea Ciuc, Edjouma a marcat pentru FCSB. A fost un gol important, menit să scoată echipa din criză. Dar reacția lui a fost surprinzător de neutră: nici un zâmbet, nici o exclamație, nici un gest către colegi. Nici un semn că reușise să deschidă tabela de scor.

Un fotbalist profesionist, dar lipsit de emoție. Pentru observatori, pare o lipsă de eleganță. Pentru cei cu informații suplimentare, retragerea lui Edjouma e o replică. Un fel de „v-am dat ce ați dorit, dar nu simt nimic”.

Meciul s-a încheiat cu rezultat de 1-1. Încă o remiză obținută la final. Încă un meci în care FCSB nu a știut să controleze partida.

Bîrligea, reflex al nemulțumirii

În ultima partidă, Bîrligea, atacantul central, care a debutat pe postul de atacant pe extrema dreapta într-o nouă experiență de joc, a marcat pentru FCSB în meciul cu FC Botoșani. Dar bucuria lui a fost la fel de absentă. Un gol care, într-un context normal, ar fi trebuit să declanșeze o explozie de emoții. În schimb, indiferență.

Această reținere nu pare un gest de respect pentru adversari, ci dinăuntru. Din cauza nevoii de a se acomoda cu noua poziție în teren. Din fericire, după un timp, a revenit în postul său de atacant. A marcat, dar nu s-a bucurat. De parcă Bîrligea a înțeles rapid că la FCSB nu se mai construiește nimic, ci se stinge o flacără.

S-a încheiat cu 1-3. Campioana a pierdut partida și nu a arătat nicio reacție.

Olaru și simbolul renunțării

Cel mai puternic gest a venit, însă, în pauza meciului cu Botoșani, fără minge, fără gol, fără sprint. Darius Olaru, liderul echipei în anii trecuți, a renunțat la banderola de căpitan.

Olaru a oferit-o lui Florin Tănase, revenit recent și care pare să-și fi asumat lideratul. Olaru a transmis un mesaj clar, fără vorbe. A refuzat să mai fie simbolul unei echipe lipsită de direcție.

Într-o echipă echilibrată, un astfel de gest generează discuții și reechilibrare. Dar la FCSB, pare doar o tăcere adăugată listei acelora care evită responsabilitățile.

Când gesturile vorbesc mai tare decât cuvintele

FCSB este, în prezent, campioana en-titre. Dar comportamentul jucătorilor reflectă altceva: un grup care nu mai crede, nu mai comunică, nu mai funcționează ca o echipă. Golurile apar rar, victoriile și mai rar, iar reacțiile, când apar, sunt negative. Se simte lipsa atașamentului, a responsabilității, a încrederii.

Într-un vestiar armonios, astfel de momente se rezolvă intern. Într-un vestiar tensionat, se transformă în tăceri, distanțări și abandonuri mascate. Sunt fisuri evidente.

Fotbalul de top se construiește pe detalii. Acum, la FCSB, detaliile nu mai sunt tehnico-tactice. Sunt de comportament. Iar când campioana nu se mai bucură și nu mai câștigă, întrebarea nu este „ce e în neregulă cu jocul?”. Întrebarea este „ce e în neregulă cu echipa?”.