Noua propunere fiscală privind impozitul pe afiliați, dezbătută pe site-ul Ministerului Finanțelor, a redus procentul de cheltuieli deductibile de la 3% la 1%. Dobânzile aferente creditelor intra-grup sunt acum scutite de la impozitare, dar serviciile de consultanță, management sau IT, furnizate de companii cu sediul și conducere în afara României, nu mai sunt deductibile.

Aproximativ 90% dintre companiile care centralizează servicii la nivel de grup, unde sediul central furnizează servicii specializate subsidiarilor locale, vor fi puternic afectate de noul prag de 1%. Adrian Luca, prim-vicepreședinte al Camerei Consultanților Fiscali (CCF), analizează noile prevederi și potentialele consecințe.

Pragul de 1% pentru cheltuieli deductibile pune sub semnul întrebării necesitatea prețurilor de transfer. Deductibilitatea dispare în totalitate în astfel de situații.

„O veste bună este că propunerea actuală exclude dobânzile de pe lista cheltuielilor nedeductibile, o îmbunătățire față de variantele anterioare. Această decizie este inteligentă, având în vedere limitările existente deja în transpunerea ATAD. Incluziunea acestor dobânzi ar afecta grav finanțările private pentru investiții și competitivitatea fiscală a României, într-un context în care țara are nevoie urgentă de capital”, precizează Adrian Luca.

Mai precis, Guvernul intenționa ca dobânzile pe care societățile de leasing sau IFN le plătesc companiei-mamă pentru credite sau leasing-uri în România să fie nedeductibile.

„Dar veștile bune se termină aici. Limitarea la 1% a cheltuielilor cu consultanță, management și drepturi de proprietate intelectuală prezintă multe probleme, care, sincer, nu sunt anticipat de autorități”, declară Luca.

Această abordare este de tip „totul sau nimic”: o companie cu cheltuieli de 0,99% beneficiază de deductibilitate totală, în timp ce una cu 1,01% nu mai are acest drept. Chiar dacă o companie justifică economic tranzacțiile și prețurile sunt la valoarea de piață, depășirea pragului de 1% face cheltuielile nedeductibile.

„Această abordare rigidă ignoră substanța economică a tranzacțiilor și poate duce la dublă impunere – cheltuiala devine nedeductibilă în România, iar venitul este impozabil la furnizor. Mai mult, nedeductibilitatea nu elimină obligațiile legate de impozitul cu reținere la sursă (WHT) sau TVA. Rezultă un cost fiscal suplimentar pentru o tranzacție justificată economic și la valoarea de piață”, afirmă reprezentantul CCF.

Cine va suporta cele mai mari pierderi? Contabilitatea creativă va prolifera.

Companiile cu servicii centralizate la nivel de grup, unde sediul central furnizează servicii subsidiarilor locale, sunt cele mai vulnerabile. Pragul de 1% devine o ghilotină fiscală, transformând tranzacții obișnuite în responsabilități fiscale disproporționate. Peste 90% dintre companiile afiliate vor fi afectate.

Măsura va stimula practicile contabile creative. În absența unor reguli clare, companiile vor re-eticheta serviciile pentru a se încadra sub prag. „Consultanța” devine „asistență tehnică”, iar „managementul” devine „servicii strategice”.

Servicii identice, tratament fiscal diferit, în funcție de rezidența prestatorului. Avocatii sunt deja implicați în acest caz.

„Mă îngrijorează țintirea exclusivă a tranzacțiilor cu afiliați nerezidenți. Această discriminare creează un tratament inegal: servicii identice primesc tratament fiscal diferit în funcție de rezidența prestatorului. Dacă o companie achiziționează consultanță de la un afiliat din Germania, cheltuielile pot fi nedeductibile, în timp ce serviciile de la un afiliat român rămân deductibile. Acest lucru creează probleme cu dreptul european și clauzele de nediscriminare din tratatele de evitare a dublei impuneri.”, subliniază Adrian Luca.

Această stipulare legislativă a atras atenția avocaților, care se pregătesc pentru procese pe clauzele de nediscriminare.

Odată cu noile reguli, companiile vor înregistra subsidiare pentru a evita efectele fiscale.

Cheltuielile cu drepturi de proprietate intelectuală prezintă probleme suplimentare. Propunerea face excepție pentru proprietatea intelectuală înregistrată în România. Această favorizare a înregistrărilor naționale în detrimentul celor europene sau internaționale, ridică probleme serioase de conformitate cu principiile liberei circulații și nediscriminării.

Rezultatul preconizat este o creștere a înregistrărilor „de formă” în România, nu din motive economice reale. Cheltuielile capitalizate vor fi excluse de la plafonul de 1%, incurajand astfel capitalizarea agresiva a serviciilor.

Definițiile cheltuielilor vizate se modifică între anul 2026 si 2027.

Aplicarea practică a măsurii este complicată. Companiile vor trebui să implementeze sisteme complexe de mapare contabilă, să reconstituie date pentru anul 2024 și să gestioneze excepțiile de capitalizare.

În 2026, se folosesc definiții din reglementările contabile, iar din 2027, definițiile fiscale din Codul Fiscal. Această schimbare generează incertitudine și potentiala multitudine a erorilor.

Deși măsura prevede excepții pentru companiile cu acorduri prealabile (APA), ANAF-ul are capacitate limitată pentru procesarea cererilor. Istoricul modest de APA-uri din România și complexitatea procedurii fac aceasta cale accesibilă doar companiilor mari.

Concluzii

Propunerea legislativă prezintă mai multe probleme decât soluții. Pragul de 1% este prea mic pentru economia modernă.

Diferențierea pe baza rezidenței prestatorului și favorizarea înregistrărilor locale de proprietă intelectuală vor genera reacții din partea Uniunii Europene.

Complexitatea administrativă va crea costuri semnificative și litigii care pot congestiona sistemul judiciar fiscal. Adrian Luca remarcă aceste aspecte.

Soluții propuse de prim vicepreședintele CCF

Pentru o implementare funcțională, sunt necesare ajustări:
1. Reconsiderarea pragului de 1%, fie la un nivel realist pentru economia modernă, fie printr-o metodă dinamică legată de EBITDA.
2. Eliminarea discriminării bazate pe rezidența prestatorului.
3. Unificarea definițiilor și procedurilor pentru cheltuieli.

O reformă cuprinzătoare a prețurilor de transfer, inspirată din bunele practici europene ar fi mai avantajoasa.