Ion Iliescu, o figură centrală și controversată în istoria recentă a României, continuă să fie un lider politic intens dezbătut.

Președinte al României de trei mandate (1990–1992, 1992–1996 și 2000–2004), Ion Iliescu a fost implicat direct în transformările majore ale țării, de la Revoluția din 1989 până în anii 2000.

În afară de dezbaterile aprinse legate de rolul său istoric, există aspecte ale vieții și carierei sale mai puțin cunoscute publicului larg.

Tatăl său l-a cunoscut pe Ceaușescu în închisoare

1. Origini din familie de activiști: Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița. Tatăl său, Alexandru Iliescu, un mecanic de locomotivă, a fost activist comunist, întemnițat de regimul anterior (În detenție, Alexandru Iliescu l-a cunoscut pe Nicolae Ceaușescu – „Ceaușescu, în tinerețea sa, l-a cunoscut pe tatăl meu. Avea legături mai apropiate cu fratele mai tânăr al tatălui meu. M-a tratat cu simpatie, m-a încurajat, m-a susținut și m-a propulsat, în 1971, secretar general al Comitetului Central. Am fost ministru pentru problemele tineretului”).

Mama sa, Maria Dumitru Toma, era, conform surselor din presă, de origine bulgară și parte a neamului căldărarilor; nu vorbea fluent românește și nu a beneficiat de o educație formală. Tot conform surselor din presă, Maria Toma l-a abandonat pe fiul său când avea doar un an, relația lor ruptă definitiv. „Am petrecut primii 16 ani din viață cu convingerea că comunismul va aduce fericirea celor umili și le va restitui demnitatea”, a scris Iliescu într-o lucrare autobiografică.

În timpul studiilor, a dezvoltat conexiuni puternice cu lideri sovietici

2. Studii de inginerie în URSS: Între 1950 și 1954, Iliescu a studiat la Moscova, la Institutul Energetic „M. E. Krjijanovski”. Această perioadă a fost esențială pentru cariera sa politică, deoarece a dezvoltat legături strânse cu lideri internaționali (inclusiv cu Li Peng, fost coleg și prieten, care a devenit prim-ministru al Republicii Populare Chineze – între anii 1980 și 1990) și cu oficiali români influenți, unii dintre ei devenind parteneri de încredere.

3. Cariera politică a lui Ion Iliescu a început la vârsta de 18 ani, inspirat de modelul asociațiilor studențești. A fondat Asociația Elevilor din România. Ascensiunea sa a fost rapidă, ajungând prim-secretar al Comitetului Central al UTC în 1965, devenind liderul tinerilor comuniști. Doi ani mai târziu, în 1967, a fost numit ministru pentru problemele tineretului, funcție pe care a deținut-o până în 1971.

L-a cunoscut pe soția sa într-o competiție sportivă

4. Ceaușescu, simțindu-se amenințat de influența lui Iliescu, l-a marginalizat prin atribuirea de funcții regionale: președinte al Consiliului Județean Timiș (1971-1974) și Iași (1974-1979). Deși îndepărtat din cercul de putere, Iliescu a rămas suficient de aproape pentru a fi implicat în activități personale ale dictatorului, fără un rol politic decisiv.

5. Ion Iliescu și-a cunoscut soția, Nina Șerbănescu, în adolescență. Ea era studentă la Liceul „Iulia Hașdeu” din București, iar el la „Sfântul Sava”.

Nina Șerbănescu a atras atenția fostului președinte al României într-o competiție de volei, unde tânără juca. Ulterior, relația lor s-a consolidat în timpul anilor de studii din Moscova, culminând cu căsătoria din 21 iulie 1951.

A fost tutorele unui copil rămas fără părinți

6. Fiul adoptat. Ion Iliescu a fost tutorele și mentorul lui Mihai Bujor Sion, născut în anii 1970. A preluat grija lui Bujor imediat după ce părinții acestuia au decedat într-un accident aviatic în 1974.

Sion a fost căsătorit cu actrița Ioana Pavelescu. El a ocupat funcții în administrație, ajungând șef al Cancelariei Prezidențiale, consilier prezidențial pe probleme economice și diplomat la Ministerul Afacerilor Externe (MAE) – timp de 20 de ani, ocupând funcții de consul sau însărcinat cu afaceri în Bangkok, Manila, Los Angeles și Dubai.

7. Iubirea pentru teatru. Prima piesă de teatru pe care o privea Ion Iliescu era „Omul cu Mârțoaga”, în 1938, jucată la Teatrul „Muncă și Voe Bună” din strada Uranus.

Ceaușescu s-a temut de influența lui Iliescu și l-a îndepărtat în funcții minore

8. Prima călătorie internațională. Prima călătorie a lui Ion Iliescu în afara României nu a fost în URSS. În 1947, a participat la un program de asistență, susținând dezvoltarea infrastructurii din Albania.

9. Declin politic și marginalizare. În a doua jumătate a anilor 1970, relația sa cu Nicolae Ceaușescu a suferit o deteriorare. Iliescu a fost transferat la responsabilități mai puțin importante, conducând Comitetul Județean al PCR Iași, ca o retrogradare față de funcțiile anterioare. Mai târziu, a fost numit director al Editurii Tehnice, o funcție fără influență politică majoră.

10. Înțelegere a mecanismelor PCR. Experiența sa în diverse funcții din cadrul partidului i-a oferit o expertiză detaliată a structurilor interne ale regimului. Această cunoaștere a fost crucială în evenimentele din 1989.

A fost un pasionat de sport

11. La 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a apărut la televiziunea română, anunțând formarea Frontului Salvării Naționale (FSN). Participarea sa la evenimentele din acea perioadă a stârnit controverse.

12. Personalitate sportivă. Ion Iliescu a avut o copilărie activă, dedicată sportului. A practicat diverse discipline sportive, dar fotbalul a rămas pasiunea sa principală.

13. Construcția mormântului său. Potrivit unor publicații, Ion Iliescu și-a pregătit mormântul în avans. Mormântul este din marmură neagră, amplasat în cimitirul ortodox Sfânta Vineri din București.

Cititor pasionat și activ în dezbaterile politice

14. Pasiunea pentru lectură și artă. Deși a avut o carieră în politică și inginerie, Iliescu a fost un cititor pasionat, având o bibliotecă vastă. A fost interesat și de artă, în special de pictură, devenind un modest colecționar.

15. A condamnat invazia Cehoslovaciei din 1968. În ciuda studiilor din URSS și a legăturilor cu Uniunea Sovietică, Ion Iliescu s-a aliniat la condamnarea publică a invaziei Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia.

16. S-a implicat în cercetare după ce a fost marginalizat de Ceaușescu. După ce a căzut în dizgrația lui Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu a continuat să participe la viața publică. Eliberat din funcții importante, a fost numit director al Editurii Tehnice, funcție pe care a deținut-o până în decembrie 1989.

O versiune a mașinii „Dacia” a fost poreclită „Zâmbetul lui Iliescu”

17. O conexiune familială indirectă cu Ana Pauker. Mama vitregă a lui Ion Iliescu, cu care s-a recăsătorit tatăl său, a fost menajeră și bucătăreasă a lui Ana Pauker pentru o vreme, plasându-l într-un cerc influent al partidului comunist.

18. Dacia poreclită „Zâmbetul lui Iliescu”. Dacia 1310, introdusă în 1999, a primit porecla „Zâmbetul lui Iliescu” datorită designului farurilor și mascați frontale, asemanătoare cu expresiile președintelui. Denumirea a fost adoptată ironizat de angajații Dacia, evidențiind discrepanța dintre aspectul „vesel” al mașinii și salariile modeste.

A fost președinte onorific al PSD timp de aproape 20 de ani

19. În 2018, procurorii români l-au acuzat de crime împotriva umanității. Acuzațiile au vizat inabilitatea de a preveni morții civile în timpul Revoluției din 1989 și răspândirea de informații false în mass-media. Ion Iliescu a contestat aceste acuzații. Cazul a fost ulterior suspendat.

20. După funcția prezidențială, Ion Iliescu a rămas o figură importantă în viața publică. A fost președinte onorific al Partidului Social Democrat (PSD) timp de aproape 20 de ani, menținând influență simbolică și o poziție de referință în partid.