Dan Alexe comentează funeraliile lui Ion Iliescu

Scriitorul și jurnalistul Dan Alexe a analizat controversa generată de înmormântarea fostului președinte Ion Iliescu. Într-o publicație, Alexe susține că organizarea funeraliilor naționale este justificată din punct de vedere instituțional, indiferent de trecutul moral al decedatului.

Articolul său începe cu o referire la ritualurile funerare creștine, evocând nu doar moartea, ci și convențiile sociale și politice ce însoțesc dispariția unui fost șef de stat.

„Departe de mine gândul de a demonstra simpatie pentru Iliescu (sau orice persoană cu un trecut îndoielnic), dar problema înmormântării sale era, încă de la început, o capcană etică și juridică de care USR nu trebuia să se implice atât de naiv”, a afirmat Alexe.

Privilegii pentru funcție, nu pentru persoană

Jurnalistul argumentează că funeraliile de stat se referă la funcția deținută, nu la persoana fostului lider: „Șefii de stat (chiar și foștii) beneficiază de privilegii care reprezintă Statul, nu personalitatea lor”.

Alexe face o paralela cu înmormântarea lui François Mitterrand, fostul președinte francez cu un trecut complex, menționând implicarea sa în guvernul pro-nazist de la Vichy și decizia de a scufunda o navă cu ecologiști care luptau împotriva experimentelor nucleare franceze din Pacific.

Înmormântări cu onoruri, în contextul unor reguli aparente

Dan Alexe comentează aparenta ipocrizie a societății, amintirea refuzului Bisericii Ortodoxe de a oficia slujba de înmormântare pentru Sergiu Nicolaescu, care fusese incinerat.

Comentatorul observă că aceste excluderi nu sunt surprinzătoare, în contextul în care Biserica se ghidează după propriile reguli, indiferent de impactul lor: „Biserica nu îngroapă persoane incinerate, sinucigași, oameni homosexuali, masoni, animale etc…”, adaugând că refuză și el prezența unui crucifix în sala de clasă a copiilor săi.

Alexe evidențiază ironia echilibrului fragil dintre ipocrizia statului și rigiditatea religiei: „În consecință, foștii șefi de stat sunt îngropați cu onoruri, ceea ce acceptăm ca parte a jocului politic, la fel cum acceptăm că biserica nu îngroapă resturile oamenilor care nu sunt creştini (Iliescu a fost ateu, dar nu-i ars), pentru că aşa este regula. Și gata!”