Vineri, la Miercurea Ciuc, s-a desfășurat, potrivit declarațiilor antrenorului Robert Ilyés, un eveniment exemplar. Suportorii Rapidului, prezenți în această localitate, au demonstrat un comportament civilizat, neutilizând lozinci discriminatorii și evidențiind că se poate susține echipa respectuos. Acest fapt a impresionat semnificativ pe domnul Ilyés, care, emoționat, a apreciat comportamentul suporterilor și a subliniat că „aceasta este civilizația pe care o dorim în fotbal”. Într-adevăr, nu există nimic de contestat.

Andrei Vochin despre Csikszereda – Rapid 0-2: „Civilizația, pentru domnul Ilyés, pare un concept cu comutator ON/OFF”

Cu toate acestea, pentru domnul Ilyés, civilizația pare un concept cu comutator ON/OFF. Funcționează impecabil când este în centrul atenției, dar se întrerupe brusc atunci când își simte respectul diminuat. Anterior, înainte de a ține o lecție de conduită la conferința de presă, Ilyés, în calitate de antrenor și reprezentant al unui club profesionist, a considerat potrivit să folosească expresii jignitoare la adresa suporterilor unei alte echipe. Un comportament demn de vremuri trecute.

Nicio „lecție de civilizație” în acest caz, ci mai degrabă un exemplu de comportament nepotrivit. Sau poate este o viziune personală asupra civilizației: care funcționează doar când publicul este politicos, dar permite comportamente vulgare când aceștia nu îl admiră necondiționat. O civilizație pe care, dacă am fi răutăcioși, am putea-o numi „cu circuit închis”.

Din nefericire pentru domnul Ilyés, remarcile sale dure nu au rămas nerostite. Au fost evidente și incompatibile cu statutul său de oficial. Da, Robert Ilyés nu este doar un suporter pasionat, ci un antrenor profesionist, plătit pentru a fi un exemplu. Și când un oficial al unui club se comportă ca un ultramilitar, este momentul ca lecțiile de civilizație să fie evaluate nu la conferințe, ci de organele competente.

Andrei Vochin îl atenționează pe Robert Ilyés: „Nu poți preda toleranță la conferința de presă și să te porți inuman în fața galeriei”

Căci nu poți preda toleranță la conferința de presă și să te comporți vulgar în fața galeriei. Nu poți condamna înjurăturile celorlalți, dar să le consideri normale la propriul tău discurs, ignorând regulile comportamentului corespunzător statutului tău. Nu poți promova respectul doar când e vorba de tine și să jignești adversarii.

Întrebarea care apare este simplă: cum ne raportăm la civilizație? Este un principiu sau o armă? O practicăm sau o afișăm selectiv? În cazul lui Ilyés, pare a fi mai degrabă un steag înălțat doar atunci când bate vântul în direcția dorită. Când vântul schimbă direcția, folosește un limbaj vulguar pentru a-i jigni pe adversari, aducând un exemplu de inadaptare.

Desigur, e ușor să judecăm la cald. Poate că Ilyés a fost provocat. Poate că a fost frustrat de rezultat, de circumstanțe. Dar niciuna dintre aceste justificări nu este acceptabilă pentru un antrenor. El nu este plătit să aibă dreptate în tribune, ci să-și gestioneze emoțiile. Și dacă nu poate, probabil ar trebui să evolueze în medii mai potrivite comportamentului său.

Altminteri, rămânem cu imaginea unui antrenor care dă lecții de moralitate, cu gura plină de injusii. Un profesor de civilizație care recurge la jigniri în loc de argumentare. Și aici nu mai vorbim despre identități etnice, ci despre lipsa de respect și autocontrol.