Situația financiară a României a atins un punct critic, generând o criză ce necesită o intervenție urgentă. Lipsa previzibilității, cauzată de modificări frecvente ale legislației fiscale fără studii de impact, creșterea nesustenabilă a cheltuielilor publice și întârzierile semnificative în modernizarea administrației fiscale au condus la inegalități fiscale, colectarea insuficientă a veniturilor statului și la un deficit bugetar din ce în ce mai dificil de finanțat. Acest fenomen a generat nemulțumire socială. Cu puţin timp înainte de Consiliul Ecofin, guvernul a anunţat trei pachete de măsuri pentru următoarele luni. Primul pachet cuprinde majorări de taxe – duble cote de TVA la 11% şi 22%, accize crescute cu 10%, impozit pe dividende de 16%, impozite suplimentare pentru bănci, CASS pentru pensii – și ajustări ale cheltuielilor. Guvernul estimează venituri bugetare mai mari cu 10,6 miliarde lei și cheltuieli mai mici cu 12,7 miliarde lei, în urma acestor măsuri.

Potrivit analistului, crizele din 2020 au avut la bază o relaxare fiscală din 2016, cu numeroase scutiri de taxe și excepții, alături de creșteri nesustenabile ale salariilor, pensiilor și sprijinului financiar. Ca urmare, deficitul bugetar a depășit pragul de 3% din PIB, solicitat de tratatul de la Maastricht. În 2020, Comisia Europeană a inițiat procedura de deficit excesiv. Deși România a luat măsuri pentru reducerea deficitului, criza sanitară, apoi războiul din Ucraina și criza energetică au dus la o atitudine mai tolerantă din partea Comisiei Europene, deoarece mai multe state membre UE au înregistrat deficite mai mari. În 2021-2022, România a făcut ajustări, dar din 2023 și, mai ales, din 2024, deficitul bugetar s-a agravat, atingând un record de 9,3% din PIB, pe fondul unei perioade electorale prelungite.

În toamna anului trecut, Comisia Europeană a acordat o derogare suplimentară, așteptând măsuri de reducere a deficitului până la 1 aprilie 2025. Amânarea alegerilor prezidențiale și provizoriul guvernării au blocat luarea deciziilor. Acum, există o urgență în găsirea de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar la 7-7,5% din PIB în acest an. Din cauza timpului scurt, o astfel de reducere se dovedește dificilă, iar categoriile afectate de creşterile de taxe sau tăierile de cheltuieli se simt nedreptăţite. Guvernul, conform planului fiscal pe termen mediu, este hotărât să reducă cheltuielile publice până în 2031, cu peste 5 puncte procentuale din PIB. Reducerea graduala a cheltuielilor cu personalul, cu asistența socială și cu investițiile publice este preconizată.

Conform planului fiscal, prioritatea este reducerea cheltuielilor bugetare, mai degrabă decât creșterea poverii fiscale. Acest plan a fost reevaluat și considerat prea optimist.

Observarea evoluției veniturilor şi cheltuielilor bugetare, pe o perioadă de 10 ani, evidenţiază o tendinţă alarmantă: cheltuielile au crescut întotdeauna mai repede decât veniturile, indiferent de majorările de taxe implementate. De exemplu, măsurile fiscale din anul trecut au dus la o creştere de 17,4% a veniturilor din taxe și impozite faţă de 2023, dar cheltuielile de personal au crescut cu 24%. Această tendință se observă şi în ultimii cinci ani. Rata veniturilor totale ale statului este de circa 32% din PIB, în timp ce cheltuielile cu personalul şi pensiile reprezintă 22%. Raportate doar la veniturile fiscale şi asigurări, cheltuielile statului depăşesc veniturile colectate de ANAF. Pentru a asigura un deficit bugetar sustenabil, ar trebui ca ponderea veniturilor fiscale să crească. În condițiile unei creșteri economice slabe (0,8% în 2024 și un scenariu optimist în jurul a 1% în acest an), creșterea fiscalității poate afecta negativ mediul privat și riscă o posibilă recesiune.

Cauzele reducerii veniturilor bugetare sunt complexe, incluzând numărul redus de contribuabili comparativ cu populația, capacitatea slabă de colectare a ANAF, evaziunea fiscală și munca la negru. Există un decalaj semnificativ în colectarea TVA în România comparativ cu media UE.

Pentru remedierea situației, sunt necesare reforme pe termen lung, cu o viziune de dezvoltare, pentru a depăși problemele fiscale profunde, și nu măsuri rapide. Schimbările economice globale au un impact important, ca și îmbătrânirea populației și necesitatea de pensii și asistență medicală. Este esențial să se atragă și stimuleze investiții private pentru a preveni stagnarea economică, în timp ce se adaptează la noile tehnologii și piața muncii.