Strategia nucleară a Israelului

Planul „Samson” reprezintă o strategie a Israelului pentru a răspunde cu atacuri nucleare ample în cazul unui risc existențial.

Denumirea provine din figura biblică Samson, care, conform Vechiului Testament, a distrus templul dușmanilor săi.

Această strategie evidențiază disponibilitatea Israelului de a folosi arme nucleare pentru supraviețuirea națională.

Deși Israelul nu a confirmat oficial o asemenea capacitate, ambiguitatea sa strategică influențează percepțiile internaționale.

Secrete strategice și ambiguitate nucleară

Israelul păstrează o politică de secret în ceea ce privește statutul său nuclear, refuzând confirmarea sau negarea existenței unui arsenal.

Totuși, estimările serviciilor secrete plasează numărul de focoase nucleare între 75 și 400, cu potențial de atac multiplu.

Declarații ale unor lideri precum Shimon Peres sau Robert Gates sugerează această realitate, în timp ce în discuțiile publice interne sunt folosite epitete precum „armele apocaliptice”.

Context istoric și dezvoltarea doctrinei

Planul „Samson” a evoluat în timpul Războiului Rece, în special în contextul confruntărilor din 1967 și 1973, când liderii israelieni au luat în considerare folosirea armelor nucleare.

Publicațiile jurnalisticului și relatările unor generali israelieni dezvăluie planuri de detonări demonstrative. Însă, esența doctrinei rămâne descurajarea, nu utilizarea efectivă.

Interpretări controversate și impact global

Experții și critici au analizat riscurile strategice și morale ale acestei doctrine. Temerile despre o posibilă distrugere globală și reflecțiile asupra memoriei colective sunt parte integrantă a dezbaterii despre planul „Samson”.

În timp ce contribuie la securitatea națională, strategia ridică întrebări legate de proporționalitate și etică în război.