Sfinți preoți,

Venerabili călugări și creștini,

Hristos a înviat!

Fiecare an, aşteptăm cu bucurie sărbătoarea Paștelui. Această bucurie izvorăște din inima noastră, dar depășește limitele lumii pământești, întrucât Învierea lui Hristos este o realitate transcendenta. Creștinii, adunați în număr însemnat în jurul bisericilor în această noapte sfântă, simt o chemare tainică, o voce profundă dincolo de ei, spre sărbătorirea bucuriei dumnezeiești. Aşa cum cântă Biserica: „Veniți, din rodul vieții noi, al bucuriei dumnezeiești, în ziua vestită a Învierii, să ne bucurăm, laudându-L pe El ca pe un Dumnezeu, în veci.”

Credința noastră se sprijină pe Învierea lui Hristos.

Aceasta este Evanghelia, vestea bună, vestită de sfinții apostoli, care au transformat lumea. Apostolii nu au predicat o filozofie umană, o cale misterioasă pentru rezolvarea problemelor materiale. Ei au proclamat adevărul că, prin Hristos, Dumnezeul-Om, moartea, problema fundamentală a omenirii, a fost învinsă, iar o viață nouă a pătruns în lume, o viață dumnezeiască.

„Ce era de la început, ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul: ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții – și Viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și vă vestim Viața de veci – ceea ce am văzut și am auzit, vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi.”

Prin urmare, apostolul Pavel putea afirma: „dacă nădăjduim în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii”, deoarece „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră.”

Învierea lui Hristos reprezintă răspunsul divin la păcatul originar al omului. Primul om a ales să se îndepărteze de Dumnezeu, sursa vieții, și moartea a pătruns în lume. Tragedia omului nu este doar moartea fizică, ci moartea eternă, lipsa sensului și a oricărei speranțe. Dar Fiul lui Dumnezeu a venit să ne salveze, făcându-Se om și luând asupra Sa greutatea căderii noastre. El a suferit moartea pe cruce și a înviat din morți, deschizând calea către adevărata Viață.

” Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Iubiți frați și surori întru Hristos-Domnul,

Cu puţin timp înainte de jertfa Sa, Iisus a mers în Betania. Răspunzând rugăminții surorilor, îngrijorate de moartea iminentă a fratelui lor Lazăr, Iisus l-a readus la viață. După patru zile, Marta, întristată, a avut încrederea că fratele ei va învia la înviere. Iisus, în răspunsul Său, a relevat că El este Învierea și Viața.

Viața eternă nu este o realitate abstractă, impersonala. Este Hristos Insusi, Cel întâi născut din morți, care ne ia în viața Sa. Întâlnirea cu Hristos este întâlnire cu Viața Însăși. Mântuirea noastră se petrece prin întâlnirea cu Hristos și prin lupta permanentă de a ne apropia de El, de a rămâne în comuniune cu El. „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă.”

Prin Învierea lui Hristos, viața veșnică a pătruns deja în lumea aceasta și cei ce cred în El o pot dobândi. „Dacă Mă iubește cineva, spune Mântuitorul, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el.” Această viață nouă, pe care o primim la Botez, și în care suntem chemați să creștem, presupune un alt mod de a percepe realitatea. În măsura în care experimentăm întâlnirea cu Dumnezeu, viața și faptele noastre devin asemănătoare vieții și faptelor dumnezeiești.

Gândurile, cuvintele și faptele creştinului adevărat poartă pecetea harului dumnezeiesc. El devine unic, intrând în comuniune cu Dumnezeu. „Dacă vorbește cineva, spune Sfântul Apostol Petru, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu.”

În vremurile actuale, există tulburare, dezbinare și lipsă de înțelegere. Dar credința în Hristos a înviat ne dă puterea de a depăși aceste provocări și a fi sursă de lumină și mângâiere. Singura soluţie pentru problemele noastre este viața în comuniune cu Dumnezeu.

Noi, ca fii ai Bisericii, avem speranţa că cei ce conduc ţara vor lua în calcul și adevărurile Evangheliei lui Hristos.

Să ne străduim, ca părtași ai Învierii lui Hristos, să trăim fiecare zi fără păcat, conștienți că păcatul este moarte, iar viețuirea frumoasă are sens. Să ne apropiem de Hristos, în rugăciune și în acțiuni.

„În fiecare zi, în fiecare noapte, să avem în minte că Dumnezeu ne privește, că ne aude rugăciunile, că vede adâncurile duhului nostru. Să fie gândul nostru acolo unde este Hristos. Atunci, rugăciunea noastră va fi cu El și nu va rămâne loc pentru patimi. Astfel ne vom obișnui să trăim într-o astfel de armonie cu Dumnezeu.”

Lumina Învierii să ne cuprindă și întreaga lume mărturisind: Hristos a înviat!

Fratele vostru și părintele întru Hristos,

TEOFAN,

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei