În contextul în care Comisia Europeană a prezentat un plan ambițios de 800 de miliarde de euro pentru consolidarea capacităților militare, România se confruntă cu dificultăți în producția de elemente de bază, precum praful de pușcă. Cu toate acestea, țara noastră are în desfășurare o serie de inițiative menite să stimuleze producția internă de echipamente militare moderne în următorii ani.

Industria de apărare a României a traversat o perioadă dificilă în ultimul deceniu, marcată de pierderi financiare, necesitatea ștergerii datoriilor, revendicări salariale ale angajaților, controverse legate de achiziții și nereguli identificate în rapoartele Curții de Conturi.

Structura industriei de apărare

Majoritatea companiilor din sectorul de apărare din România se află sub autoritatea Ministerului Economiei, la care se adaugă și companii private, precum Aerostar Bacău.

Principalul actor este Romarm, cu 16 subsidiare care funcționează independent, alături de Avioane Craiova și Romaero.

Subsidiarele Romarm sunt:

• Tohan Zărnești
• Carfil SA
• Uzina Mecanică Cugir
• Fabrica de Arme Cugir
• Uzina Mecanică București
• Uzina Mecanică Sadu
• Arsenal Reșița
• Uzina Mecanică Plopeni
• Pirochim Victoria
• Metrom SA
• Uzina de Produse Speciale Făgăraș
• Fabrica de Pulberi Făgăraș
• Uzina Mecanică Mija
• Automecanica Moreni
• Uzina de Produse Speciale Dragomirești
• Electromecanica Ploiești

Producția de pulbere

Pulberea (praful de pușcă) era produsă anterior la Făgăraș, dar unitatea a trecut prin multiple restructurări începând cu anii ’90 și, ulterior, a intrat în insolvență.

În 2022, un fost ministru al Economiei explica faptul că România nu mai produce pulbere din cauza lipsei materiilor prime necesare.

În prezent, România importă materia primă necesară din Serbia.

Colaborarea cu Rheinmetall

România a inițiat un parteneriat cu concernul german Rheinmetall pentru a relua producția de pulbere.

În decembrie 2024, Guvernul a anunțat că locația viitoarei fabrici a fost stabilită. Aceasta va reprezenta o investiție de 2,5 miliarde de lei, localizată în Victoria, județul Brașov, cu o contribuție de 47 de milioane de euro din partea Comisiei Europene.

Revendicările angajaților

În noiembrie, angajații Romarm au organizat un protest la Fabrica de Pulberi din Făgăraș, semnalând probleme legate de salarizare. Angajații au mai protestat și în februarie 2023, din cauza întârzierilor în plata salariilor.

Aceștia au menționat dificultăți în comunicarea cu Romarm și cu Ministerul Economiei.

Proteste similare au avut loc în noiembrie 2024 și la Fabrica de Arme Cugir, unde salariații au solicitat contracte noi și demisia ministrului Economiei din acea perioadă.

Unul dintre sindicaliști acuza lipsa contractelor și a comenzilor, subliniind că responsabilitatea acestora nu ar trebui să revină angajaților, ci conducerii și Consiliului de Administrație.

Provocările industriei

Sindicalistul menționat a criticat lipsa de acțiune a factorilor de decizie politici, evidențiind diminuarea comenzilor de-a lungul timpului.

Acesta a afirmat că, fără conflictul din Ucraina, fabricile ar fi fost probabil închise, și că, în ciuda războiului, industria de apărare nu beneficiază de suficiente contracte.

O problemă majoră este faptul că Armata achiziționează echipamente de la producători externi pentru a dispune de tehnologie modernă, ceea ce afectează companiile românești de stat.

O altă dificultate este absența unor clauze de compensare (offset) în contractele de achiziții militare. Aceste clauze ar permite statului să solicite ca un procent de 80% din valoarea contractelor să se întoarcă în economia locală, de obicei prin colaborări între companiile multinaționale câștigătoare și firmele românești.

În timp ce Polonia a implementat astfel de contracte, România a optat pentru achiziții directe.

Cazul măștilor neconforme

Romarm a fost implicată și în alte proiecte controversate. În 2020, compania a achiziționat din China, prin intermediari, o linie de producție pentru măști sanitare.

Această linie nu a fost niciodată operațională, iar DNA a inițiat o investigație. În acest caz sunt implicați fostul director al Romarm și o altă persoană publică.

Raportul Curții de Conturi pentru anul 2020 a indicat, de asemenea, numeroase nereguli în perioada respectivă.

Întârzieri în modernizarea avioanelor IAR

Avioane Craiova, producătorul aeronavelor IAR, s-a confruntat cu dificultăți financiare, fiind aproape de insolvență în 2021. Ministerul Economiei a propus ștergerea unor datorii semnificative.

Guvernul a aprobat ștergerea datoriilor în același an, invocând motive de securitate națională. Cu toate acestea, în 2023, s-a raportat că societatea nu a reușit să modernizeze la timp avioanele IAR-99, afectând antrenamentul piloților militari.

Reprezentanții companiei au declarat la momentul respectiv că trei aeronave erau finalizate, dar necesitau omologare.

În martie 2024, se raporta că Avioane Craiova nu livrase niciunul dintre cele 10 avioane IAR-99 Standard Modernizat, conform contractului.

Romaero și insolvența

Compania Romaero Băneasa, specializată în servicii de întreținere pentru aeronave, se află, de asemenea, în portofoliul Ministerului Economiei. Compania este în insolvență din anul precedent.

Există un interes imobiliar semnificativ pentru cele 34 de hectare de teren deținute de companie în zona de nord a Bucureștiului, evaluate la o sumă considerabilă.

Pentru a facilita atragerea de investitori, Guvernul a decis în iunie 2024 ca datoriile companiei către bugetul de stat să fie preluate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAS).

Situația de la Șantierul Naval Mangalia

Șantierul Naval Mangalia se confruntă, de asemenea, cu insolvența, ca urmare a retragerii companiei olandeze Damen.

Neînțelegerile dintre Damen și statul român au vizat guvernanța corporativă, dar principala problemă a fost legată de achiziția de corvete de către Ministerul Apărării.

Licitația pentru patru corvete, în valoare de un miliard de euro, fusese atribuită inițial grupului francez Naval în 2019, construcția urmând să fie realizată la Mangalia.

Ministerul Apărării a anulat licitația în 2023, după ce Naval a solicitat fonduri suplimentare. Corvetele nu au mai fost construite, iar șantierul naval se află într-o situație dificilă.

Retragerea Damen a generat, de asemenea, dispute, deoarece grupul olandez achiziționase inițial pachetul majoritar de acțiuni de la Daewoo, cedând ulterior un mic procent statului român.

Situația a escaladat într-un conflict juridic între cele două părți, Damen inițiind proceduri de arbitraj internațional.

Proiecte de revitalizare: Rachete Patriot

Există și inițiative menite să revigoreze industria de apărare.

Romarm a încheiat în 2022 un memorandum cu Raytheon, parte a grupului american RTX, pentru fabricarea de rachete SkyCeptor (utilizate de sistemele Patriot) în România, la Electromecanica Ploiești.

În aprilie 2024, un alt ministru al Economiei a declarat că România produce deja rachete și că există discuții pentru extinderea producției.

Producția de transportoare Piranha

Un alt proiect important este fabricarea transportoarelor Piranha. În 2023, Ministerul Apărării a solicitat aprobarea Parlamentului pentru achiziționarea a 150 de transportoare, un contract estimat la 674 de milioane de dolari. Acestea sunt produse la Uzina Mecanică București, în colaborare cu grupul american General Dynamics.

Turelele acestor transportoare au fost fabricate la Bacău, de către compania israeliană Elbit.

Armata a recepționat deja o parte din transportoare și, conform informațiilor disponibile, se aștepta livrarea restului până în iulie anul trecut.

Reluarea producției de obuze la Reșița

În aprilie 2024, s-a anunțat că Arsenal Reșița, aflată în conservare, va reîncepe producția de obuze, după o pauză de 15 ani.

A fost semnat un protocol între companie și o firmă cu acționariat englez.

În noiembrie 2024, se raporta că fabrica este aproape de a demara producția, deși existau anumite întârzieri neprevăzute.

Se vehicula recent ideea ca societățile din sectorul de apărare să fie transferate de la Ministerul Economiei la Ministerul Apărării, cu scopul de a consolida industria militară.