Mulți indivizi au contemplat la un moment dat inițierea unei întreprinderi, dar ideea nu s-a materializat. A fost vorba de lipsa îndrăznelii? A inspirației? A șansei?… Cu toate acestea, unii au avut forța de a depăși toate incertitudinile și de a merge înainte. Romina Banu, creatoarea Common House, a discutat despre toate etapele necesare pentru a transforma o idee într-o afacere, despre modul în care, de cele mai multe ori, antreprenorul debutant este nevoit să fie și gestionar, și expert contabil, și specialist în resurse umane, și om bun la toate.

Î: Ce v-a motivat să concepeți acest spațiu și cum ați caracteriza conceptul?

Romina Banu: Common House este un loc intim, cu posibilități variate, care își propune să conecteze comunități locale, inițiative și concepte. Este un spațiu inventiv pentru persoane cu interese și aspirații similare.

De fiecare dată când sunt întrebată ce anume m-a determinat să creez acest spațiu, împărtășesc aceeași istorisire. În urmă cu cinci ani, mi-am adresat întrebarea clasică: Ce mi-aș dori să realizez când „voi fi adult”? Iar concluzia a fost următoarea: când voi crește (indiferent ce presupune asta), aș vrea să dețin un studio fotografic într-o clădire istorică, cu un trecut bogat. Suficient de vast încât să pot găzdui acolo evenimente centrate pe ideea de comunitate și unde alți indivizi cu viziuni similare s-ar putea alătura cu propriile manifestări.

Acesta a fost conceptul fundamental – să generez un loc care să coaguleze o comunitate. Iar motivația concretă pentru care am făcut acest pas a fost descoperirea acestui spațiu splendid la etajul 1 al Vilei Cihoschi, un monument istoric din 1934. Este un loc magnific, adaptabil și reprezintă, într-adevăr, „terenul de joacă” ideal pentru a demara această inițiativă. 

Î: Cum ați elaborat strategia de afaceri și după ce interval de timp ați observat primele efecte?

Acest spațiu este primul meu business. Nu mă pot considera un antreprenor versat, prin urmare, strategia mea de afaceri a fost, la început, o schiță pe care am modificat-o pe parcurs. Dar am intuit-o corect, motiv pentru care Common House a avut de la început două direcții de activitate: evenimente *semnătură* organizate de mine și închirieri pentru evenimente externe.

În primul an, am senzația că lucrurile au urmat un curs mai dificil de anticipat, dar am constatat rezultate. Este evident că spațiul a fost bine primit, deci necesar pe piață. Totuși, abia după ce s-a scurs un an calendaristic am perceput că observ cu adevărat rezultate cuantificabile, nu doar emoționale. În definitiv, se spune că primul an de activitate este cel mai dificil. Apoi, primii trei. Nu cunosc o regulă universal valabilă; consider că rezultatele pe care le percepi depind în mare măsură de așteptările pe care le ai.  

Î: Cât din planul originar, pe care l-ați conceput, a fost îndeplinit? Ați atins punctul pe care vi l-ați propus? S-au modificat anumite aspecte stabilite inițial?

Nu am pornit cu o listă de obiective precise, cu termene limită. Nu mi-am propus să ating un anumit target după 3, 6 sau 12 luni. Tot ce mi-am dorit a fost să ofer tot ce am mai bun timp de un an și să observ ce se va întâmpla cu Common House în această perioadă. Și iată că s-au petrecut doar lucruri favorabile. Am sentimentul că am atins un stadiu chiar superior celui pe care îl visam la început.

Multe aspecte din planul inițial s-au modificat, deoarece a fost conceput ca un plan maleabil, cu posibilitatea de a fi ajustat oricând pe parcurs.  

Î: Ați avut momente în care ați îndeplinit rolul de șofer, muncitor necalificat, electrician sau instalator? Sau ceva mai puțin previzibil, cum ar fi… consultant în resurse umane, de exemplu?

Momentan, Common House este un proiect individual, deci am interpretat, pe rând, toate aceste roluri și încă le îndeplinesc, în funcție de necesități. Mai puțin pe cele de electrician sau instalator, la instalații nu intervin; în schimb, utilizez mătura și mopul și nu mi-e jenă de acest lucru. Oricine accesează paginile online ale Common House poate observa realitatea antreprenorului inventiv care gestionează zilnic multiple sarcini și care poartă toate pălăriile.

Î: Care sunt acele elemente, aparent minore din exterior, care pot avea un impact decisiv pentru o afacere și la ce ar trebui să fie vigilent antreprenorul?

Nu pot să mă pronunț în legătură cu alte întreprinderi, pot doar să discut despre a mea. Probabil un aspect mărunt din exterior, dar care deține un rol esențial *în ansamblu* este maniera în care interacționezi cu oamenii. Cum îi întâmpini în spațiu, cât de maleabil ești, dacă și cum le iei în considerare necesitățile și dorințele. Este ceva nesemnificativ, nu implică resurse considerabile, dar are efecte sigure *pe termen lung*.

Î: Ce competențe sunt necesare pentru a deveni antreprenor? 

În calitate de antreprenor, ai nevoie de o multitudine de abilități – nu cred că pot fi enumerate toate în câteva fraze, dar îmi vin în minte câteva concepte-cheie. Pe lângă cele ușor de intuit, precum spiritul întreprinzător și inteligența, mai ai nevoie și de determinare, flexibilitate, tenacitate, capacitatea de a aștepta, asiduitate, ingeniozitate și abilitatea de a comunica, atât cu beneficiarii, cât și cu membrii echipei tale.

Î: Ce îndrumări le-ați oferi celor care intenționează să urmeze această cale?

Să nu abandoneze, mai ales în primul an. Chiar dacă este anevoios. Să manifeste răbdare și să acorde timp afacerii să evolueze în ceea ce este predestinată să devină, și nu neapărat în ceea ce ne dorim noi inițial, pe hârtie, să devină. Și să nu omită să se bucure de ceea ce li se întâmplă pe drum, chiar dacă cel mai adesea suntem absorbiți doar de sarcini și de preocupări.

Î: Au existat momente în care ați afirmat: „Gata, mă opresc aici. Vând afacerea și îmi continui viața”? Ce factori v-au determinat să perseverați?

Nu, nu am rostit niciodată aceste cuvinte și nici nu anticipez că o voi face. Common House este încă la început, dar nu simt că aș putea vreodată să mă distanțez în totalitate de acest proiect; în definitiv, nu este o afacere strict impersonală – este transpunerea unui mod de viață și există multă emoție investită acolo.

Î: În final, ce individualizează un antreprenor prosper de unul care eșuează?

Consider că este o combinație de trei factori: perseverența, adaptabilitatea și responsabilitatea cu care îți tratezi afacerea. Și, desigur, un strop de șansă. 🙂